Indicatii: Tratamentul simptomatic al formelor usoare pana la moderat-severe de dementa Alzheimer.
Evertas 1,5 mg, capsule
Evertas 3 mg, capsule
Evertas 4,5 mg, capsule
Evertas 6 mg, capsule
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Fiecare capsula Evertas 1,5 mg contine hidrogenotartrat de rivastigmina 2,40 mg, echivalent cu rivastigmina 1,5 mg.
Fiecare capsula Evertas 3 mg contine hidrogenotartrat de rivastigmina 4,80 mg, echivalent cu rivastigmina 3,0 mg.
Fiecare capsula Evertas 4,5 mg contine hidrogenotartrat de rivastigmina 7,20 mg, echivalent cu rivastigmina 4,5 mg.
Fiecare capsula Evertas 6 mg contine hidrogenotartrat de rivastigmina 9,60 mg, echivalent cu rivastigmina 6,0 mg.
Excipienti:
Fiecare capsula Evertas 1,5 mg contine azorubina (E122) 0,122 mg si galben amurg (E110) 0,002 mg. Fiecare capsula Evertas 3 mg contine galben amurg (E 110) 0,003 mg. Fiecare capsula Evertas 4,5 mg contine azorubina (E122) 0,30005 mg. Fiecare capsula Evertas 6 mg contine galben amurg (E 110) 0,002 mg.
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Capsula
Evertas 1,5 mg: capsule opace marimea 2, cu capac de culoare rosie, cu corp de culoare galbena, inscriptionate pe corp cu "1,5" cu cerneala neagra, continand o pulbere aproape alba,.
Evertas 3 mg: capsule opace marimea 2, cu capac si corp de culoare galbena, inscriptionate cu "3,0" cu cerneala neagra pe corpul capsulei, continand o pulbere aproape alba.
Evertas 4,5 mg: capsule opace marimea 2, cu capac si corp de culoare rosie, inscriptionate cu "4,5" cu cerneala neagra pe corpul capsulei, continand o pulbere aproape alba.
Evertas 6 mg: capsule opace marimea 2, cu capac de culoare albastra, cu corp de culoare galbena, inscriptionate cu "6,0" cu cerneala neagra, continand o pulbere aproape alba.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Tratamentul simptomatic al formelor usoare pana la moderat-severe de dementa Alzheimer. Tratamentul simptomatic al formelor usoare pana la moderat severe de dementa, la pacientii cu boala Parkinson idiopatica.
4.2 Doze si mod de administrare
Administrare: tratamentul trebuie initiat si supravegheat de catre un medic cu experienta in diagnosticul si tratamentul dementei Alzheimer sau al dementei asociate bolii Parkinson. Diagnosticul trebuie stabilit conform recomandarilor actuale. Tratamentul cu rivastigmina trebuie initiat numai daca pacientul este ingrijit de o persoana care poate monitoriza in mod regulat ingestia medicamentului de catre pacient.
Rivastigmina trebuie administrata de doua ori pe zi, in timpul meselor de dimineata si de seara. Capsulele trebuie inghitite intregi.
Doza initiala: 1,5 mg de doua ori pe zi.
Stabilirea treptata a dozei: doza initiala este de 1,5 mg de doua ori pe zi. Daca aceasta doza este bine tolerata, dupa minim doua saptamani de tratament poate fi crescuta la 3 mg de doua ori pe zi. Cresterile ulterioare ale dozei la 4,5 mg si apoi la 6 mg de doua ori pe zi se vor baza, de asemenea, pe tolerabilitatea buna a dozei curente si pot fi luate in considerare dupa minim doua saptamani de tratament cu doza respectiva.
Daca la pacientii cu dementa asociata bolii Parkinson sunt observate in cursul tratamentului reactii adverse (de exemplu greata, varsaturi, dureri abdominale sau inapetenta), scadere ponderala sau agravarea simptomelor extrapiramidale (de exemplu tremor), acestea pot raspunde la omiterea uneia sau mai multor doze. Daca reactiile adverse persista, doza zilnica trebuie redusa temporar la doza anterioara care a fost bine tolerata sau tratamentul poate fi intrerupt.
Doza de intretinere: doza eficace este de 3 pana la 6 mg de doua ori pe zi; pentru obtinerea beneficiului terapeutic maxim, pacientii trebuie sa utilizeze cea mai mare doza bine tolerata. Doza zilnica maxima recomandata este de 6 mg de doua ori pe zi.
Tratamentul de intretinere poate fi continuat atat timp cat exista un beneficiu terapeutic pentru pacient. Ca urmare, beneficiul clinic al rivastigminei trebuie reevaluat in mod regulat, in special la pacientii tratati cu doze mai mici de 3 mg de doua ori pe zi. Daca dupa 3 luni de administrare a dozei de intretinere, rata de reducere a simptomelor de dementa nu este influentata in mod favorabil, tratamentul trebuie oprit. De asemenea, oprirea tratamentului trebuie luata in considerare si atunci cand nu mai exista un efect terapeutic.
Raspunsul individual la rivastigmina nu poate fi anticipat. Totusi, la pacientii cu boala Parkinson si dementa moderata a fost observat un efect mai mare al tratamentului. In mod similar, un efect mai important a fost observat la pacientii cu boala Parkinson si halucinatii vizuale (vezi pct. 5.1).
Efectul tratamentului nu a fost evaluat in studii controlate placebo cu o durata mai mare de 6 luni.
Reinitierea tratamentului: daca tratamentul este intrerupt pentru mai mult de cateva zile, reinitierea terapiei trebuie efectuata cu doza de 1,5 mg de 2 ori pe zi. Stabilirea treptata a dozei trebuie efectuata in modul descris mai sus.
Insuficienta renala si hepatica
Datorita expunerii crescute, in insuficienta renala moderata si in insuficienta hepatica usoara pana la moderata, trebuie respectate cu strictete recomandarile de dozaj referitoare la stabilirea treptata a dozei, in functie de tolerabilitatea individuala (vezi pct. 5.2).
Nu au fost efectuate studii la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.3).
Copii si adolescenti
Rivastigmina nu este recomandata pentru utilizare la copii si adolescenti.
4.3 Contraindicatii
Utilizarea acestui medicament este contraindicata la pacientii cu:
- hipersensibilitate la substanta activa sau la alti derivati carbamati
- hipersensibilitate la excipientii azorubina (E 122) si galben amurg (E 110) sau la oricare dintre excipientii utilizati in compozitia acestui medicament
- insuficienta hepatica severa, deoarece medicamentul nu a fost studiat la aceasta grupa speciala de pacienti.
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Incidenta si severitatea reactiilor adverse creste, in general, la administrarea de doze mai mari. Daca tratamentul este intrerupt pentru mai mult de cateva zile, acesta trebuie reinitiat cu doza de 1,5 mg de doua ori pe zi, pentru a reduce posibilitatea de aparitie a reactiilor adverse (de exemplu varsaturi).
Stabilirea treptata a dozei: reactiile adverse (de exemplu hipertensiunea arteriala si halucinatiile la pacientii cu dementa Alzheimer sau agravarea simptomelor extrapiramidale, in particular a tremorului, la pacientii cu dementa asociata bolii Parkinson) au fost observate la scurt timp dupa cresterea dozei. Aceste reactii adverse se pot remite la reducerea dozei. In alte cazuri, tratamentul cu rivastigmina a fost oprit (vezi pct. 4.8).
Tulburarile gastro-intestinale, cum sunt greturile si varsaturile, pot sa apara in special la initierea tratamentului si/sau la cresterea dozei. Aceste evenimente adverse apar mai frecvent la femei. Pacientii cu boala Alzheimer pot prezenta scadere in greutate. La acesti pacienti, administrarea de inhibitori de colinesteraza, incluzand rivastigmina, a fost asociata cu scadere ponderala. In timpul tratamentului, este necesara monitorizarea greutatii pacientilor.
In cazul aparitiei varsaturilor severe asociate tratamentului cu rivastigmina este necesara ajustarea adecvata a dozei, conform recomandarilor de la pct. 4.2. Unele cazuri de varsaturi severe au fost asociate cu ruptura esofagiana (vezi pct. 4.8). Se pare ca aceste evenimente au survenit in special dupa cresterea dozei sau in cazul administrarii unor doze mari de rivastigmina.
Este necesara prudenta in cazul utilizarii rivastigminei la pacienti cu boala de nod sinusal sau tulburari de conducere (bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular) (vezi pct. 4.8).
Rivastigmina poate determina cresterea secretiei acide gastrice. Este necesara prudenta in cazul administrarii la pacienti cu ulcer gastric sau duodenal activ sau la pacienti cu predispozitie pentru aceste afectiuni.
Inhibitorii de colinesteraza trebuie recomandati cu prudenta pacientilor cu antecedente de astm bronsic sau boli pulmonare obstructive.
Colinomimeticele pot induce sau exacerba obstructia urinara si convulsiile. Se recomanda prudenta in tratamentul pacientilor cu predispozitie pentru aceste afectiuni.
Utilizarea rivastigminei nu a fost investigata la pacienti cu dementa Alzheimer severa sau cu dementa severa asociata bolii Parkinson, cu alte tipuri de dementa sau cu alte tipuri de afectare a memoriei (de exemplu declin cognitiv asociat varstei) si, ca urmare, nu se recomanda utilizarea la aceste grupe speciale de pacienti.
Similar altor colinomimetice, rivastigmina poate exacerba sau induce simptomele extrapiramidale. La pacienti cu dementa asociata bolii Parkinson a fost observata agravarea simptomelor (incluzand bradikinezia, diskinezia, tulburarile de mers) si o crestere a incidentei sau a severitatii tremorului (vezi pct. 4.8). In unele cazuri, aceste evenimente au dus la oprirea tratamentului cu rivastigmina (de exemplu, oprirea tratamentului datorita tremorului la 1,7% dintre pacientii tratati cu rivastigmina comparativ cu 0% la cei la care s-a administrat placebo). Se recomanda monitorizarea clinica a acestor evenimente adverse.
Capsulele contin coloranti alimentari - azorubina (E 122) si galben amurg (E 110), care pot provoca reactii alergice.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Fiind un inhibitor de colinesteraza, rivastigmina poate amplifica efectele relaxantelor musculare de tip succinilcolina in timpul anesteziei. Se recomanda precautie in alegerea medicamentelor anestezice. Daca este necesar, pot fi luate in considerare ajustarile posibile ale dozei sau oprirea temporara a tratamentului.
Avand in vedere efectele sale farmacodinamice, rivastigmina nu trebuie administrata concomitent cu alte medicamente colinomimetice si poate interfera cu actiunea medicamentelor anticolinergice.
In studiile efectuate la voluntari sanatosi nu au fost observate interactiuni farmacocinetice intre rivastigmina si digoxina, warfarina, diazepam sau fluoxetina. Cresterea timpului de protrombina indusa de warfarina nu este influentata de administrarea rivastigminei. Nu au fost observate efecte nefavorabile asupra conducerii intracardiace dupa administrarea concomitenta de digoxina si rivastigmina.
Avand in vedere calea de metabolizare, interactiunile metabolice ale medicamentului sunt improbabile, desi rivastigmina poate inhiba metabolizarea altor medicamente prin intermediul butiril-colinesterazei.
4.6 Sarcina si alaptarea
Sarcina: pentru rivastigmina nu sunt disponibile date clinice cu privire la expunerea in timpul sarcinii. Studiile efectuate la sobolani si iepuri nu au evidentiat efecte asupra fertilitatii sau a dezvoltarii embrio-fetale, exceptand dozele la care apare toxicitate materna. In studiile peri-/postnatale efectuate la sobolani a fost observata cresterea timpului de gestatie. Rivastigmina nu trebuie utilizata in timpul sarcinii, cu exceptia cazurilor in care este absolut necesar.
Alaptarea: rivastigmina este excretata in lapte la animale. Nu se cunoaste daca rivastigmina este excretata in laptele uman. Ca urmare, femeile tratate cu rivastigmina nu trebuie sa alapteze.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a folosi utilaje
Boala Alzheimer poate determina alterarea progresiva a capacitatii de a conduce vehicule sau poate compromite capacitatea de a folosi utilaje. In plus, rivastigmina poate induce ameteli si somolenta, in special la initierea tratamentului sau la cresterea dozei. In consecinta, rivastigmina are o influenta minora sau moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Ca urmare, capacitatea pacientilor cu dementa tratati cu rivastigmina de a continua sa conduca vehicule sau sa foloseasa utilaje complexe trebuie evaluata de rutina de catre medicul curant.
4.8 Reactii adverse
Reactiile adverse cel mai frecvent raportate sunt cele gastro-intestinale, incluzand greata (38%) si varsaturi (23%), survenite in special in timpul stabilirii treptate a dozei. In studiile clinice s-a obsevat faptul ca femeile au o predispozitie mai mare pentru aparitia reactiilor adverse gastro-intestinale si pentru scadere ponderala comparativ cu barbatii.
Urmatoarele reactii adverse, prezentate mai jos in Tabelul 1, au fost raportate la pacientii cu dementa Alzheimer tratati cu rivastigmina.
