Tratamentul trombozei venoase profunde (TVP) constituite, cu sau fara embolism pulmonar
Tratamentul anginei pectorale instabile si al infarctului miocardic non-Q (subendocardic), in asociere cu acidul acetilsalicilic
Profilaxia coagularii in circuitul extracorporeal, in timpul sedintelor de hemodializa.
Compozitie: Concentratia standard pentru solutia de Clexane este de 100 mg enoxaparina sodica/ml.
O seringa preumpluta contine enoxaparina sodica 20mg/ml si excipienti: apa distilata pentru preparate injectabile.
1 mg exoxaparina sodica (0,01 ml solutie injectabila) corespunde la aproximativ 100 U.I. anti-xA.
Grupa farmacoterapeutica: Antitrombotice, heparine
Contraindicatii: Produsul nu trebuie utilizat in urmatoarele situatii:hipersensibilitate la enoxaparina, heparina sau alte heparine cu greutate moleculara mica; hemoragie sau risc de hemoragie, legate de tulburari ale hemostazei; antecedente de trombocitopenie, in cursul tratamentelor anterioare cu enoxaparina sau cu alte heparine; afectiuni organice cu risc de hemoragie (de ex. ulcer gastriontestinal acut); endocardita infectioasa acuta, cu exceptia celei localizate pe proteze valvulare mecanice.
Interactiuni: Pentru a evita posibilele interactiuni cu alte medicamente, trebuie sa informati medicul sau farmacistul despre un eventual tratament in curs.
Se recomanda ca tratamentul cu alte produse care influenteaza hemostaza, sa fie oprit inaintea inceperii administrarii enoxaparinei, cu exceptia cazurilor cand este strict indicat
Nu se recomanda urmatoarele asocieri: acid acetilsalicilic (si derivati) la dpze analgezice si antipiretice, alte antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv ketorolac; dextran 40, ticlopidina, clopidogrel; glucocorticoizi sistemici; trombolitice si anticoagulante; alta medicatie anti-plachetara, inclusiv antagonisti ai glicoproteinei II b/IIIa. Daca asocierea este indicata, se recomanda atentie in utilizare si monitorizare clinica si de laborator
Atentionari speciale: Nu se injecteaza intramuscular
Heparinele cu greutate moleculara mica nu trebuiesc asociate in cursul tratamentului, deoarece sunt diferite din punct de vedere al procesului de fabricatie, greutatii moleculare, activitatii specifice anti-Xa, concentratiei, dozei si modului de administrare. Exista diferente mari in farmacocinetica si, consecutiv, in activitatea biologica (actiune antitrombinica, interactiunea cu trombocitele).
Rahianestezia / anestezia epidurala
Ca si pentru alte anticoagulante, au fost raportate cazuri de hematoame intrarahidiene in cazul utilizarii enoxaparinei sodice, concomitent cu rahianestezia / anestezia epidurala; acestea pot avea ca rezultat paralizi pe termen lung sau permanenta. Aceste evenimente sunt rare pentru enoxaparina sodica in doza de 40 mg sau mai mica. Riscul acestor evenimente este crescut in cazul administrarii de doze mai mari de enoxaparina sodica, de utilizarea post-operatorie a cateterelor epidurale si/sau asocierea cu alte medicamente care influenteaza hemostaza, cum sunt antiimflamatoarele nesteroidiene, antiagregantele plachetare sau alte anticoagulante. De asemenea, riscul pare sa fie crescut de punctiile spinale traumatizante si repetate.
Pentru a reduce riscul potential de hemoragie, atunci cand se planifica administrarea de enoxaparina sodica in asociere cu rahianestezia / anestezia epidurala, trebuie evaluat profilul farmacocinetic al medicamentului.
Se recomanda ca introducerea si indepartarea cateterului sa se faca atunci cand activitatea anticoagulanta a enoxaparinei este scazuta.
Introducerea sau indepartarea cateterului va fi efectuata la 10-12 ore de la ultima administrare de enoxaparina sodica pentru profilaxia TVP, iar daca pacientii primesc doze mai mari de enoxaparina sodica (1 mg/kg de doua ori pe zi sau 1,5mg/kg o data pe zi), indepartarea cateterului se va face dupa 24 de ore. Urmatoarea doza de heparina sodica nu trebuie administrata mai curand de 2 ore dupa indepartarea cateterului.
Daca medicul decide sa administreze anticoagulante in asociere cu rahianestezia / anestezia epidurala, sunt necesare o atentie deosebita si monitorizare, pentru a detecta eventualele afectari neurologice. Manifestarile clinice ale hematomului intrarahidian constau de obicei in: durere lombara, deficit senzitiv si motor, tulburari de motilitate intestinala si vezicala. Pacientii vor fi instruiti sa informeze imediat medicul curant daca prezinta semne de afectare neurologica.
Daca apar semne sau simptome de hematom intrarahidian, sunt necesare diagnostic si tratament de urgenta, incluzand decomprimarea neurochirurgicala a maduvei spinarii.
Enoxaparina sodica este in principiu contraindicata la pacientii cu antecedente de trombocitopenie indusa de heparine, cu sau fara tromboza. Deoarece riscul trombocitopeniei induse de heparine poate persista cativa ani, daca exista suspiciunea anamnestica de trombocitopenie indusa de heparine, se recomanda efectuarea in vitro a testului de agregare trombocitara (care are insa valoare predictiva limitata). In acest caz utilizarea enoxaparinei sodice va fi decisa de specialist.
Analize de laborator: La dozele utilizate pentru profilaxia trombo-embolismului venos, enoxaparina sodica nu influenteaza semnificativ timpul de sangerare si / sau testele de coagulare globala, nu afecteaza agregarea plachetara sau legarea fibrinogenului de trombocite.
La doze mai mari, poate sa apara cresterea aPTT (timpul partial de tromboplastina activata) si ACT (timpul de coagulare activat). Cresterea aPTT si ACT nu variaza liniar cu cresterea activitatii antitrombotice a enoxaparinei sodice, de aceea aceste teste sunt considerate inadecvate si nesigure pentru monitorizarea actiunii enoxaparinei sodice.
Enoxaparina sodica, la fel ca si alte anticoagulante, trebuie utilizata cu prudenta in situatiile cu risc hemoragic crescut, cum sunt:
- tulburarile hemostazei
- antecedente de ulcer gastro-duodenal
- accident vascular cerebral (AVC) ischemic recent
- hipertensiune arteriala severa necontrolata medicamentos
- retinopatie diabetica
- dupa interventii neuro-chirurgicale sau oftammologice recente.
