Prospect Gemzar

Indicatii terapeutice: Gemcitabina este indicata in tratamentul pacientilor avand cancer pulmonar local, avansat sau cu metastaze. Gemcitabina a demonstrat ca are efect si in cazuri avansate de cancer de san, ovarian, de prostata si carcinoame pulmonare. Raspunsuri pozitive au fost demonstrate in stadiile avansate de cancer renal, pancreatic si biliar.

Descriere: Clorhidratul de gemcitabina este 2`-deoxi-2`,2` difluorocitidina monoclorhidrat - beta izomer. Formula empirica a clorhidratului de gemcitabina este C9H11F2N3O4HCl. Are greutatea moleculara de 299,66. Gemcitabine este un compus acidic. Baza libera este solubila in apa, putin solubila in metanol si practic insolubila in etanol si solventi organici polarizati. Formula clinica este oferita de o forma sterila utilizata numai intravenos.

Fiolele de hidroclorid de gemcitabina contin 200 mg sau 1 g de gemcitabine - sub forma de baza libera - sub forma unei solutii sterile liofilizate. Dupa reconstituire cu clorid de sodiu injectabil 0,9 %, pH-ul solutiei variaza intre 2,7 si 3,3.

Farmacologie clinica: Metabolismul celular si mecanismul de actiune. Gemcitabina - dFdC - este metabolizata intracelular de nucleozidkinaza in difosfat activ - dFdCDP - si trifosfat nucleozid - dFdCTP. Actiunea citotoxica a gemcitabinei se pare ca se datoreaza inhibitiei sintezei de ADN prin doua mecanisme de actiune ale dFdCDP si dFdCTP. In primul rand, dFdCDP inhiba reductaza ribonucleotidica, care este singura responsabila de catalizarea reactiei care genereaza trifosfatii deoxinucleozidici pentru sinteza ADN-ului. Inhibitia acestei enzime de catre dFdCDP duce la o reducere a concentratiei de deoxinucleozide in general, si in special de dCTP. In al doilea rand, dFdCTP concureaza cu dCTP pentru incorporarea in AND. In acelasi mod, o cantitate mica de gemcitabina poate fi incorporata in RNA. Astfel reducerea concentratiei intracelulare de dCTP potenteaza incorporarea de dFdCTP in ADN - autopotentare. Epsilon polimeraza de ADN este esentialmente incapabila sa inlocuiasca/sa scoata gemcitabina si sa refaca sirurile de ADN in crestere. Dupa adaugarea acestei nucleotide se produce o inhibitie completa a sintezei de ADN, asa-numita incheiere mascata/falsa a lantului. Dupa incorporarea in ADN, gemcitabina se pare ca induce apoi procesul de moarte celulara programata cunoscuta sub numele de apoptoza.

Farmacocinetica umana: Dupa o singura perfuzie de 1 000 mg/m2/30 min de gemcitabina marcata radioactiv, 92-98% din doza se regaseste dupa o saptamana de la administrare. Excretia urinara a metabolitului inactiv de uracil, 2`-deoxi-2`, 2` difluorouridina - dFdU - reprezinta 99% din doza excretata, iar restul de mai putin de 1% este excretat prin fecale.

Contraindicatii: Gemcitabina este contraindicata pacientilor care prezinta hipersensibilitate la acest medicament. Atentie: Perfuzii prelungite si doze mult mai frecvente s-au dovedit a fi factori determinanti in cresterea toxicitatii. Gemcitabina poate suprima functiile maduvei spinarii manifestandu-se prin leucopenie, trombocitopenie si anemie. Cu toate acestea, mielosupresia este de scurta durata nefiind necesara reducerea dozelor si mai rar incetarea tratamentului (vezi “Dozajul si administrarea" si “

Precautii: Generale - Pacientii tratati cu gemcitabina trebuie monitorizati indeaproape. Facilitatile de laborator trebuie sa fie disponibile in monitorizarea starii pacientului. Poate fi necesar tratamentul pentru cazuri de toxicitate la medicament. Teste de laborator: Tratamentul trebuie inceput cu multa grija in cazul pacientilor cu functiile medulare compromise. Trebuie luat in considerare, ca si in cazul altor oncolitice, posibilitatea unui efect cumulativ de supresie a functiilor medulare atunci cand se utilizeaza o combinatie de oncolitice sau cand se urmeaza chemoterapia secventiala. Pacientii tratati cu gemcitabina trebuie monitorizati saptamanal pentru numararea plachetelor, leucocitelor si granulocitelor. Incetarea sau modificarea tratamentului trebuie luate in considerare cand se observa depresia medulara din cauze medicamentoase (vezi “Dozaj si administrare"). Numaratoarea celulelor sanguine din sangele periferic poate fi scazuta dupa oprirea tratamentului. Carcinogeneza, mutageneza, sterilitatea. Distrugerea cromozomiala, inclusiv ruperile cromatidice, au fost produse in cazul studiilor in vitro realizate pentru gemcitabina. Gemcitabina cauzeaza hipospermatogeneza reversibila dependenta de doza si tratament, in cazul soarecilor masculi. Desi studiile realizate pe animale au demonstrat efectul gemcitabinei asupra fertilitatii masculine, acesta nu a fost demonstrat in cazul fertilitatii feminine. Nu au fost efectuate studii de lunga durata pe animale pentru a evalua potentialul carcinogenic al gemcitabinei. Utilizarea la copii: Nu au fost stabilite eficacitatea si siguranta utilizarii medicamentului la copii. Nu a fost studiata utilizarea gemcitabinei la copii. Pacientii cu insuficienta renala sau hepatica (vezi “Dozaj si administrare"). Gemcitabina trebuie utilizata cu atentie in cazul pacientilor cu insuficienta renala sau hepatica. Nu au fost realizate studii pentru pacientii cu insuficienta hepatica sau renala. Pacientii cu insuficienta hepatica sau renala trebuie avertizati in legatura cu lipsa de informatii in aceasta directie.

Sarcina si alaptare: Utilizarea gemcitabinei trebuie evitata in timpul sarcinii sau alaptarii din cauza eventualelor efecte pe care le poate avea asupra fatului sau copilului. Nu a fost stabilita siguranta utilizarii acestui produs in timpul sarcinii. Evaluarea studiilor experimentale realizate pe animale au demonstrat toxicitatea medicamentului asupra procesului de reproducere, ducand la defecte la nastere sau avand efect asupra dezvoltarii embrionului sau fetusului in cursul gestatiei sau in dezvoltarea peri- sau postnatala. Gemcitabina poate cauza fatului daca este administrata unei femei gravide. A fost demonstrat efectul teratogenic al gemcitabinei la soareci si iepuri la doze mai mici de 2 mg/m2. Gemcitabina produce reactii adverse la animale in ceea ce priveste viabilitatea si greutatea fatului. Nu a fost studiat efectul gemcitabinei asupra femeilor gravide. Pacienta trebuie avertizata asupra efectelor negative ale tratamentului cu gemcitabina in cazul in care este gravida sau ramane gravida in timpul tratamentului. Pacientele trebuie avertizate sa utilizeze metode contraceptive in timpul tratamentului. Nu se stie daca gemcitabina si metabolitii ei sunt excretati in laptele uman. Tinand cont de importanta tratamentului pentru mama trebuie considerata incetarea fie a tratamentului, fie a alaptarii, din cauza eventualelor efecte nocive pe care le-ar putea avea asupra copilului.

Efecte asupra abilitatii de a conduce si de a manui masini: S-a constatat ca gemcitabina produce o usoara somnolenta. Pacientii trebuie avertizati in aceasta privinta.

Reactii adverse: Toxicitatea hematologica (vezi “Precautii"). Pentru ca gemcitabina este un supresor al functiilor maduvei osoase, dupa administrarea de gemcitabina pot aparea anemia, leucopenia si trombocitopenia. 

Date preclinice: Activitatea citotoxica pe modele de culturi de celule - gemcitabina prezinta activitate citotoxica impotriva varietatilor de culturi de celule tumorale. Prezinta specificitate pentru faza celulara, distrugand in primul rand celulele aflate in faza S de sinteza ADN, si in anumite conditii blocand trecerea celulelor de nivelul fazei G1/S. Activitatea citotoxica a gemcitabinei in vitro este dependenta de concentratie si timpul de expunere. Activitatea antitumorala pe modelele preclinice - Pe modele tumorale animale, activitatea antitumorala a gemcitabinei este dependenta de tratament. Cand este administrata zilnic, gemcitabina cauzeaza moartea animala, prezentand activitate antitumorala minima. Daca se utilizeaza doze administrate o data la trei-patru zile, gemcitabina poate fi data in doze neletale avand si o excelenta activitate antitumoare pe o gama larga de tumori prezente la soareci. Date preclinice de siguranta: In studii cu doze repetate cu durata de pana la 6 luni, realizate pe caini si soareci, cel mai important rezultat clinic a fost supresia hematopoietica. Aceste efecte au fost relationate cu proprietatile citotoxice ale medicamentului si au fost reversibile la incetarea tratamentului. Gradul efectului a fost dependent de doza si durata tratamentului.

Supradozare: Nu exista antidot pentru supradoza de gemcitabina. Doze unice de 5,7 g/m2 au fost administrate pe cale i.v. pe parcursul a 30 de minute o data la doua saptamani prezentand o toxicitate clinica acceptabila. In cazul in care suspectati un caz de supradozare, pacientul trebuie monitorizat indeaproape in ceea ce priveste numarul celulelor sanguine si trebuie sa primeasca terapie speciala daca este necesar.

Dozare si administrare: Gemcitabina se administreaza numai pe cale intravenoasa. Adulti: Doza recomandata de gemcitabina este de 1000 mg/m2 administrata intr-o perfuzie timp de 30 de minute. Aceasta trebuie repetata o data pe saptamana timp de trei saptamani, urmata de o saptamana de pauza. Apoi acest ciclu de patru saptamani trebuie repetat. Reducerea dozajului trebuie facuta numai in functie de toxicitatea pe care o prezinta la fiecare pacient in parte. Pacientii care sunt tratati cu gemcitabina trebuie monitorizati saptamanal pentru numaratoarea plachetelor, leucocitelor si granulocitelor si daca este necesar, doza de gemcitabina trebuie fie redusa sau trebuie oprit tratamentul in functie de toxicitatea hematologica, dupa cum urmeaza:

Controale periodice ale functiilor rinichilor si ficatului incluzand transaminazele si creatinina serica, trebuie facute pacientilor care primesc gemcitabina. Gemcitabina este bine tolerata in timpul perfuziei, neraportandu-se cazuri de reactii la locul injectiei. Nu au fost raportate nici cazuri de necroza la locul injectiei. Gemcitabina poate fi usor administrata pacientilor neinternati. Pacienti in varsta: Gemcitabina a fost intotdeauna bine tolerata de pacientii peste 65 de ani. Datele farmacocinetice sugereaza ca varsta nu are nici un efect asupra metabolismului medicamentului. Insuficienta hepatica si renala - Gemcitabina trebuie administrata cu grija pacientilor cu insuficienta renala sau hepatica. Nu au fost realizate studii semnificative in cazul pacientilor cu insuficienta renala sau hepatica.

Instructiuni de utilizare: Singurul diluant aprobat pentru reconstituirea solutiei sterile de gemcitabina este clorura de sodiu 0,9% fara conservanti. Nu au fost identificate incompatibilitati. Oricum nu este indicat sa amestecati gemcitabina cu alte medicamente dupa reconstituire. Din cauza solubilitatii, concentratia maxima a gemcitabinei dupa reconstituire este de 40 mg/ml. Reconstituirea in solutii cu o concentratie mai mare de 40 mg/ml duce la o dilutie incompleta si nu este recomandata. Pentru reconstituire adaugati cel putin 5 ml de clorura de sodiu 0,9% pentru o fiola de 200 mg sau cel putin 25 ml de clorura de sodiu 0,9% pentru fiolele de 1 g. Agitati fiola pentru a se dizolva. Cantitatea necesara de medicament poate fi administrata ca atare sau solutia poate fi diluata din nou cu clorura de sodiu 0,9%.

Conditii de pastrare: Solutiile de gemcitabina reconstituita trebuie pastrate la temperatura camerei (15 - 30 grade Celsius) si trebuie administrat in 24 de ore. A se arunca dozele neutilizate. Solutiile reconstituite de gemcitabina nu trebuie refrigerate, pentru ca poate aparea fenomenul de cristalizare. Ori de cate ori recipientul o permite, inspectati vizual medicamentul in eventualitatea aparitiei de particule solide sau decolorari ale solutiei.

Producator: Eli Lilly and Company

Daca v-a placut articolul, share pe:

Comentarii

Autentifica-te sau creeaza un cont nou pentru a putea comenta!.

Te-ar mai putea interesa

Citeste prospectul medicamentului Zaltrap si afla pentru ce este indicat si cum se administreaza. Zaltrap se utilizeaza...
Velcade este un medicament utilizat pentru tratarea cancerului. Ce este Velcade? Velcade este o pulbere din care...
Citeste prospectul medicamentului Uft, capsule si afla pentru ce este indicat si cum se administreaza. Indicatii: UFT...