Relatia cu socrii, in stransa legatura cu relatia partenerului/ei tau/le de viata cu parintii sai. Daca persoana pe care ai ales-o sa iti fie aproape tot restul vietii, e la un nivel crescut de dependenta fata de parintii sai, apar problemele. El/ea le va permite socrilor tai sa isi bage nasul in viata voastra de cuplu, mai mult decat e cazul. Tensiunile se isntaleaza usor-usor. Apar chiar sentimente precum gelozia, creata de ideea baiatul/fata lui mama.
Construieste relatia cu socrii, chiar daca nu e usor. Pentru a evita tensiunile, incearca sa porti o discutie cu partenerul/a de viata. Oricat ar fi de dependent/a de parinti, trebuie sa inteleaga faptul ca a inceput o viata noua, ca si-a intemeiat o familie. In plus, incearca sa comunici cu socrii in limite decente, chiar daca nu le impartasesti mereu ideile. Nu e bine sa pui persoana iubita la mijloc: intre tine si parintii sai.
Construieste o relatie buna cu socrii. In primul rand, incearca sa lasi de la tine, chiar daca simti ca ai dreptate. Sigur, nu la infinit, deoarece asta inseamna sa te lasi controlat/a, iar asta iti va transforma viata intr-un calvar. Echilibrul inseamna sa stii cand sa actionezi cum zic parintii persoanei iubite si cand sa ii contrazici. Nu accepta, in schimb, niciodata ca relatia ta sa fie invadata de socrii. Important este si modul in care le arati socrilor tai ce vei accepta si ce nu, intr-o maniera calma, respectuoasa, insa ferma.
Cauta echilibrul. Nu te rupe total de socrii. Vei priva persoana iubita de prezenta celor care i-au dat nastere si au educat-o. Pe de alta parte, nu permite ca parintii celui/ei iubit/e sa fie tot timpul in preajma voastra. In afara de invazia acestora in viata voastra de familie, apropierea prea mare fata de parintii partenerului de viata il/o poate deranja chiar pe el/ea: se poate simti incoltit, ca si cum faci echipa cu parintii sai impotriva sa. La orice neintelegere dintre voi doi, partenerul/a de viata se va simti nedreptatit/a, stiind ca parintii sai sunt de partea ta.
