Pe langa pierderea parului, tricotilomania poate avea un impact emotional si social major asupra persoanei afectate.
Tricotilomanie - cauze:
- factori genetici. Persoanele cu un istoric familial de tulburari psihologice pot avea un risc mai mare.
- stres si anxietate. Tricotilomania este adesea declansata sau agravata de stres sau emotii intense.
- dezechilibre chimice. Modificarile nivelurilor de serotonina sau dopamina in creier pot contribui la aparitia acestei tulburari.
Tricotilomanie - tratament:
- terapia cognitiv-comportamentala (CBT). Este tratamentul principal. Ajuta la identificarea factorilor declansatori si la dezvoltarea de strategii pentru a controla impulsul de a smulge parul.
- tehnici precum terapia de inversare a obiceiului (habit reversal training) sunt foarte utile.
- medicatie. In anumite cazuri se pot folosi medicamente care regleaza serotonina, cum ar fi antidepresivele (de exemplu, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei – SSRI). De asemenea se pot administra medicamente pentru a reduce impulsurile sau anxietatea.
- terapia de grup sau suportul social. Sprijinul din partea grupurilor de suport pentru persoane cu tricotilomanie poate fi de ajutor.
- tehnici de gestionare a stresului. Meditatia, yoga, exercitiile fizice sau alte metode de relaxare pot ajuta la reducerea stresului si la scaderea comportamentelor compulsive.
- protectie fizica. Persoana care sufera de tricotilomanie poate purta manusi, palarii sau poate folosi obiecte fidget pentru maini pentru a diminua tendinta de smulgere a paruljui.
Citeste si: Cauzele caderii parului
