Indicatii: Diabet insipid central.
Desmopressin Actavis 0,1 mg comprimate
Desmopressin Actavis 0,2 mg comprimate
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Desmopressin Actavis 0,1 mg comprimate
Fiecare comprimat contine acetat de desmopresina 100 micrograme (0,1 mg) echivalent cu desmopresina 89 micrograme (0.089 mg).
Desmopressin Actavis 0,2 mg comprimate
Fiecare comprimat contine acetat de desmopresina 200 micrograme (0,2 mg) echivalent cu desmopresina 178 micrograme (0,178 mg).
Excipienti: lactoza monohidrat.
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimat.
Desmopressin Actavis 0,1 mg: comprimate rotunde, de culoare alba, cu o linie mediana pe una din fete si imprimate cu "D1" pe cealalta fata. Diametrul: 8 mm.
Pentru a facilita administrarea, comprimatul poate fi divizat in doua parti egale. Cele doua parti de comprimat trebuie administrate impreuna.
Desmopressin Actavis 0,2 mg: comprimate rotunde, de culoare alba, cu o linie mediana pe una din fete si imprimate cu "D2" pe cealalta fata. Diametrul: 8 mm.
Comprimatul poate fi divizat in doua parti egale.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicatii terapeutice
Diabet insipid central.
Enurezis nocturn la copii cu varsta mai mare de 5 ani. Tratamentul nicturiei determinata de poliuria nocturna la adulti.
4.2. Doze si mod de administrare
Doza de Desmopressin Actavis trebuie ajustata individual. Desmopresina trebuie administrata intotdeauna in acelasj moment al zilei in functie de mese, deoarece alimentele determina scaderea absorbtiei (vezi pct. 4.5).
Diabet insipid
Adulti si copii
O doza initiala corespunzatoare la adulti si copii este de 100 micrograme (0,1 mg), de trei ori pe zi. Schema de administrare trebuie apoi ajustata in functie de raspunsul pacientului la tratament. Experienta clinica a aratat ca doza zilnica variaza intre 200 micrograme (0,2 mg) si 1200 micrograme (1,2 mg). Doza de intretinere pentru majoritatea pacientilor este de 100-200 micrograme (0,1 mg-0,2 mg), de trei ori pe zi. Daca apar semne de retentie a apei/hiponatremie, tratamentul trebuie intrerupt temporar si doza ajustata.
Enuresis nocturn
Copii cu varsta peste 5 ani
O doza initiala corespunzatoare este de 200 micrograme (0,2 mg), administrata inainte de culcare. Doza poate fi crescuta pana la 400 micrograme (0,4 mg), daca doza mai mica nu este suficient de eficace.
In legatura cu tratamentul de lunga durata, la fiecare trei luni trebuie facuta o pauza de cel putin o saptamana, pentru a se evalua daca a avut loc o vindecare spontana.
Consumul apei trebuie restrictionat si monitorizat. Daca apar semne sau simptome de retentie a apei si/sau hiponatremie (cefalee, greata/varsaturi, crestere in greutate si, in cazuri grave, convulsii, coma) tratamentul trebuie intrerupt, pana cand pacientul se recupereaza complet. Cand se reia tratamentul, trebuie urmarita restrictia apei (vezi pct. 4.4).
Nicturie
Doza initiala recomandata este de 100 micrograme (0,1 mg), administrata inainte de culcare. Daca raspunsul la tratament nu este corespunzator, doza poate fi crescuta saptamanal la 200 micrograme (0,2 mg) si, ulterior, pana la 400 micrograme (0,4 mg). Consumul apei trebuie restrictionat si monitorizat (vezi pct. 4.4).
Anterior stabilirii diagnosticului de poliurie nocturna, trebuie masurate timp de cel putin 48 ore, frecventa mictiunilor si volumul de urina produsa. Poliuria nocturna este diagnosticata daca, productia de urina din timpul noptii depaseste capacitatea vezicii urinare sau depaseste 1/3 din cantitatea de urina produsa in decurs de 24 ore.
Daca apar semne sau simptome de retentie a apei si/sau de hiponatremie (cefalee, greata/varsaturi, crestere in greutate si, in cazuri grave, convulsii, coma), tratamentul trebuie intrerupt pana in momentul in care pacientul se recupereaza complet. Atunci cand se reia tratamentul, trebuie urmarita restrictia de lichide si trebuie monitorizate concentratiile serice de sodiu (vezi pct. 4.4).
Daca efectul medical dorit nu este atins dupa 4 saptamani de stabilire treptata a dozei, tratamentul trebuie intrerupt.
La pacientii varstnici tratamentul trebuie atent supravegheat datorita riscului crescut de hiponatremie. Trebuie masurat sodiul seric inaintea initierii tratamentului, la trei zile dupa inceperea tratamentului sau la oricare crestere a dozei si periodic in timpul tratamentului de lunga durata.
4.3 Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti.
Polidipsie habituala sau psihogena (determinand o productie de urina care depaseste 40 ml/kg si 24 de ore).
Insuficienta cardiaca sau alte afectiuni care necesita tratament cu diuretice. Insuficienta renala moderata sau grava (clearance-ul creatininei < 50 ml/min). Hiponatremie cunoscuta.
SIADH - o afectiune care implica productie mare inadecvata de hormon ADH.
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
In legatura cu tratamentul enurezisului nocturn si al nicturiei, trebuie restrictionat cat mai mult posibil consumul de lichide, incepand cu o ora inaintea administrarii la culcare pana in dimineata urmatoare, si in orice caz pentru cel putin 8 ore dupa administrare. Efectuarea tratamentului fara restrictionarea simultana a consumului de lichide poate determina retentie a apei si/sau hiponatremie cu sau fara semne sau simptome asociate de avertizare (cefalee, greata/varsaturi, crestere in greutate si, in cazuri grave, convulsii, coma). Edemul cerebral a fost raportat in mod repetat la copii si adulti tineri tratati cu desmopresina pentru enurezis nocturn.
La pacientii cu incontinenta urinara, cauze organice de crestere a frecventei mictiunilor sau nicturie [de exemplu, hiperplazie benigna de prostata (HBP), infectie la nivelul tractului urinar, tumori/pietre la nivelul vezicii urinare, tulburari sfincteriene ale vezicii urinare], polidipsie si diabet zaharat controlat necorespunzator, cauza specifica problemelor trebuie tratata inainte de toate, respectiv exclusa.
Pentru evitarea aparitiei hiponatremiei trebuie manifestata prudenta, de exemplu, restrictie de lichide si masurarea concentratiei serice a sodiului, in cazul in care se administreaza concomitent Desmopresin Actavis cu medicamente capabile sa induca sindromul SIADH, de exemplu antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS), clorpromazina, carbamazepina sau antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS).
Pacientii varstnici si cei cu valori serice mici ale sodiului pot prezenta o crestere a riscului de aparitie a hiponatremiei.
In cazul afectiunilor caracterizate printr-un dezechilibru al lichidelor si/sau electrolitilor, tratamentul cu desmopresina trebuie intrerupt (de exemplu, in cazul infectiilor sistemice, febrei sau gastroenteritei).
Anterior inceperii tratamentului trebuie luate in considerare disfunctia grava a vezicii urinare si obstructia uretrala.
La pacientii cu afectiuni cardiovasculare sau la cei diagnosticati cu astm bronsic, epilepsie si migrena, medicamentul trebuie administrat cu precautie si, daca este necesar, trebuie scazuta doza.
In timpul tratamentului cu desmopresina trebuie monitorizate greutatea corporala, concentratiile serice ale sodiului si/sau tensiunea arteriala.
Acest medicament contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza, nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Medicamentele cunoscute ca induc SIADH, de exemplu antidepresivele triclice, ISRS, clorpromazina si carbamazepina pot avea un afect antidiuretic suplimentar, determinand astfel cresterea riscului de retentie a apei/hiponatremie.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot provoca retentia apei/hiponatremie (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitenta cu loperamida poate determina cresteri ale concentratiei plasmatice ale desmopresinei avand ca rezultat cresterea riscului de retentie lichidiana/hiponatremie. Alte medicamente care inhiba peristaltismul intestinal pot prezenta acelasi efect. Cu toate acestea, acest aspect nu a fost studiat.
Este putin probabil ca desmopresina sa interactioneze cu medicamente care influenteaza metabolizarea hepatica, deoarece studiile in vitro realizate pe microzomi umani nu au evidentiat o metabolizare hepatica semnificativa. Cu toate acestea, nu au fost efectuate studii privind interactiunea in vivo.
Administrarea concomitenta cu dimeticona poate reduce absorbtia desmopresinei.
Un meniu standard, cu un continut de 27% grasimi a redus semnificativ absorbtia (viteza si gradul) desmopresinei, in cazul administrarii orale, cu aproximativ 40%. Nu s-a observat nicio influenta semnificativa asupra farmacodinamiei (productie de urina sau osmolariate). Cu toate acestea, nu poate fi exclus faptul ca anumiti pacienti pot prezenta efecte diferite in cazul administrarii Desmopresin Actavis cu alimente. La doze mici, consumul de alimente poate reduce durata efectului antidiuretic.
4.6 Sarcina si alaptarea
Sarcina
Datele din studiile efectuate pe un numar limitat (n=53) de femei gravide cu diabet insipid indica cazuri rare de malformatii la copiii expusi in timpul sarcinii. Pana in prezent nu sunt disponibile alte date epidemiologice relevante. Studiile efectuate la animale nu au evidentiat efecte daunatoare directe sau indirecte asupra sarcinii, formarii si dezvoltarii fetale, nasterii si dezvoltarii post-natale. Este necesara prudenta in cazul prescrierii desmopresinei la femeia gravida. Se recomanda monitorizarea tensiunii arteriale, datorita cresterii riscului de aparitie a preeclampsiei.
Alaptare
Rezultatele analizelor laptelui de la femeile care alapteaza tratate cu doze mari de desmopresina (300 ug intranazal) demonstreaza faptul ca, cantitatea de desmopresina care poate fi transferata sugarului este considerabil mai mica decat cantitatea necesara pentru influentarea diurezei.
Desmopresina poate fi utilizata in timpul alaptarii.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii care sa determine efectele desmopresinei asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Desmopresina nu are niciun efect cunoscut asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reactii adverse
Administrarea tratamentului fara restrictia concomitenta a consumului de lichide poate determina retentie a apei/hiponatremie cu sau fara semne sau simptome de avertizare. Aceste simptome includ cefalee, greata/varsaturi, reducere a valorilor serice ale sodiului, crestere in greutate si, in cazuri grave, convulsii, coma (vezi pct. 4.4).
