Flutasin 250 mg, comprimate

Citeste prospectul medicamentului Flutasin 250 mg, comprimate si afla pentru ce este indicat si cum se administreaza.

Indicatii: Tratamentul carcinomului de prostata in stadiu avansat, in care este indicata supresia efectelor testosteronului.

2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA

Fiecare comprimat contine flutamida 250 mg. Excipient: lactoza monohidrat 150 mg per comprimat. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1

3. FORMA FARMACEUTICA

Comprimate biconvexe, rotunde, neacoperite, de culoare galben-pal

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Tratamentul carcinomului de prostata in stadiu avansat, in care este indicata supresia efectelor testosteronului.

Ca tratament initial, in asociere cu un agonist LHRH sau ca tratament adjuvant la pacientii carora li se administreaza deja tratament cu agonist LHRH. La pacientii castrati chirurgical.

Tratamentul pacientilor care nu au raspuns la alte forme de tratament hormonal sau la pacientii care nu pot tolera un astfel de tratament.

In asociere cu agonisti LHRH, ca terapie initiala in tratamentul carcinomului de prostata localizat in stadii B2-C2 (T2b-T4), in tratamentul tumorilor primare voluminoase de prostata (stadiul B2 sau T2b) sau extinse in afara capsulei (stadiul C sau T3-T4) cu sau fara adenopatii pelvine.

4.2 Doze si mod de administrare

Doza recomandata este un comprimat (250 mg) de 3 ori pe zi, administrat oral la intervale de 8 ore, in timpul meselor.

Atunci cand este utilizata in asociere cu agonisti LHRH se recomanda ca initierea tratamentului cu flutamida sa se faca cu cel putin trei zile inaintea terapiei cu agonisti.

In carcinomul de prostata localizat (stadiile T2b-T4), tratamentul cu flutamida in asociere cu agonisti LHRH trebuie initiat cu 8 saptamani inaintea radioterapiei si trebuie sa dureze pe tot parcursul desfasurarii curei de radioterapie (in mod obisnuit aproximativ 8 saptamani), adica in total aproximativ 16 saptamani.

Datorita potentialului hepatotoxic, administrarea pe termen lung a flutamidei la pacientii cu insuficienta hepatica, se va face numai dupa o evaluare atenta a raportului beneficiu/risc. Nu exista experienta privind utilizarea la copii.

4.3 Contraindicatii

Hipersensibilitate la flutamida sau la oricare dintre excipienti.

4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare

Datorita potentialului hepatotoxic al flutamidei, inaintea imperii tratamentului si in timpul desfasurarii acestuia este necesara monitorizarea periodica a functiei hepatice.

Tratamentul cu flutamida nu este recomandat la pacientii cu valori serice al transaminazelor hepatice de 2-3 ori mai mari decat valoarea normala. Dozarea enzimelor hepatice trebuie facuta lunar, in primele 4 luni de tratament si periodic dupa aceea, precum si in cazul aparitiei simptomelor sau semnelor de disfunctie hepatica (icter, prurit, urina inchisa la culoare, durere la nivelul hipocondrului drept, astenie, anorexie, greata sau varsaturi repetate, simptome similare gripei). Daca testele de laborator evidentiaza cresterea valorilor serice al transaminazelor hepatice > 3 ori decat valoarea normala sau apare icterul, in absenta biopsiei care sa confirme prezenta metastazelor hepatice, se impune intreruperea tratamentului sau reducerea dozelor.

Pacientul trebuie sfatuit sa intrerupa imediat tratamentul cu flutamida si sa ceara sfatul medicului, in cazul in care apar orice semne sau simptome de hepatotoxicitate.

Administrarea flutamidei la pacientii care nu au beneficiat de castrare medicala sau chirurgicala poate determina cresterea valorilor plasmatice de testosteron si estradiol si, in consecinta, retentie hidrica. De aceea, flutamida trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu boli cardiace.

Flutasin 250 mg contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Asocierea flutamidei cu warfarina si alte anticoagulante orale necesita prudenta, datorita cresterii efectului anticoagulantului, cu risc hemoragic. In timpul tratamentului pe termen lung este necesara monitorizarea regulata a timpului de protrombina si scaderea corespunzatoare a dozei de anticoagulant (in timpul tratamentului si 8 zile dupa tratamentul cu flutamida).

Administrarea concomitenta a flutamidei cu medicamente cu potential hepatotoxic, precum si consumul excesiv de alcool etilic trebuie evitate.

Deoarece la pacientii care au primit concomitent flutamida si teofilina au fost raportate cresteri ale concentratiilor plasmatice ale teofilinei, asocierea acestora impune prudenta. Teofilina este metabolizata mai ales de CYP 1A2, enzima principal responsabila de conversia flutamidei la metabolitul sau activ 2-hidroxiflutamida.

4.6 Sarcina si alaptarea

Tratamentul cu flutamida nu este recomandat la femei.

Studiile la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere legate de activitatea antiandrogenica a flutamidei. Aceste efecte nu au nicio relevanta in ceea ce priveste utilizarea clinica a flutamidei in cancerul de prostata.

4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele flutamidei asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacientii trebuie avertizati asupra reactiilor adverse care pot sa apara (ameteli, tulburari de vedere, somnolenta, astenie, fatigabilitate).

4.8 Reactii adverse

Monoterapie:

In studiile clinice, cele mai frecvente reactii adverse raportate in timpul tratamentului cu flutamida au fost: ginecomastia si/sau sensibilitatea mamara insotite de galactoree. Aceste reactii dispar dupa intreruperea tratamentului sau reducerea dozelor.

Terapie asociata:

In studiile clinice, cele mai frecvente reactii adverse raportate in timpul tratamentului cu flutamida administrata in asociere cu agonisti LHRH au fost:

- tulburari ale aparatului genital si sanului (scaderea libidoului, impotenta, bufeuri);

- tulburari gastro-intestinale (diaree, greata, varsaturi). Cu exceptia diareei, aceste reactii adverse sunt cunoscute a aparea in timpul tratamentului cu agonisti LHRH.

Datele complete referitoare la siguranta flutamidei administrata in monoterapie, precum si in terapie asociata cu analogi LHRH sunt prezentate mai jos.

Reactiile adverse sunt prezentate, in functie de clasificarea pe aparate, sisteme si organe si frecventa absoluta (toate evenimentele raportate).

Daca v-a placut articolul, share pe:

Comentarii

Autentifica-te sau creeaza un cont nou pentru a putea comenta!.

Te-ar mai putea interesa

Citeste prospectul medicamentului Wobenzym x 200 Drajeuri si afla pentru ce este indicat si cum se administreaza. ...
Citeste prospectul medicamentului Wilzin si afla pentru ce este indicat si cum se administreaza. Wilzin este un...
Citeste prospectul medicamentului Wellferon, injectabil si afla pentru ce este indicat si cum se administreaza. Indicatii: Wellferon...
Newsletter
Aboneaza-te la newsletter!
Abonare