Ilomedin 20, concentrat pentru solutie perfuzabila 20 ug/ml

Citeste prospectul medicamentului Ilomedin 20, concentrat pentru solutie perfuzabila 20 ug/ml si afla pentru ce este indicat si cum se administreaza.

Indicatii: Tratamentul trombangeitei obliterante avansate (boala Buerger) cu ischemie grava a membrelor, in cazurile in care revascularizarea nu este indicata.

2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA

Fiecare mililitru concentrat pentru solutie perfuzabila contine iloprost 20 ug (sub forma de iloprost trometamol 27 ug).

O fiola de 1 ml contine iloprost 20 ug (sub forma de iloprost trometamol 27 ug). O fiola de 2,5 ml contine iloprost 50 ug (sub forma de iloprost trometamol 67 ug).

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICA

Concentrat pentru solutie perfuzabila. Solutie limpede, fara particule vizibile.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Tratamentul trombangeitei obliterante avansate (boala Buerger) cu ischemie grava a membrelor, in cazurile in care revascularizarea nu este indicata.

Tratamentul pacientilor cu afectiuni arteriale periferice ocluzive severe (OAAP), in special cei cu risc de amputate si la care interventia chirurgicala sau angioplastia nu sunt posibile. Tratamentul pacientilor cu sindrom Raynaud invalidant, care nu au raspuns la alte tratamente.

4.2 Doze si mod de administrare

Ilomedin 20 trebuie administrat numai sub stricta supraveghere in spital sau in policlinici, daca exista conditii adecvate.

Adulti

La femei, trebuie exclusa posibilitatea unei sarcini inainte de a incepe tratamentul.

Dupa diluare (conform instructiunilor de la pct. 6.6), Ilomedin 20 se administreaza zilnic sub forma de perfuzie intravenoasa cu durata de 6 ore, intr-o vena periferica sau printr-un cateter intr-o vena centrala. Doza este ajustata in functie de tolerabilitatea individuala, fiind cuprinsa intre 0,5 - 2 nanograme iloprost/kg si minut.

La inceputul perfuziei si dupa fiecare crestere a dozei trebuie masurate tensiunea arteriala si frecventa cardiaca.

In timpul primelor 2-3 zile de tratament se stabileste doza minima eficace pentru fiecare pacient. Astfel, tratamentul trebuie inceput cu o viteza de perfuzare de 0,5 nanograme/kg si minut, timp de 30 minute. Apoi doza trebuie crescuta la intervale de aproximativ 30 de minute, cu cate 0,5 nanograme/kg si minut pana la maximum 2,0 nanograme/kg si minut. Viteza exacta de perfuzare trebuie calculata in functie de greutatea corporala, in intervalul de 0,5-2,0 nanograme/kg si min (vezi tabelele de mai jos pentru administrarea cu ajutorul unei pompe pentru perfuzie sau injectomat).

Daca apar reactii adverse, cum sunt: cefalee, greata sau scadere nedorita a tensiunii arteriale, viteza de perfuzare trebuie micsorata pana la stabilirea dozei optime. Daca reactiile adverse sunt severe perfuzia trebuie intrerupta. Apoi tratamentul trebuie continuat - in general, timp de 4 saptamani cu doza optima stabilita in primele 2-3 zile.

In functie de tehnica de perfuzie, exista doua dilutii diferite ale substantei. Una dintre aceste doua dilutii este de 10 ori mai putin concentrata decat cealalta (0,2 ug/ml respectiv 2 ug/ml) si poate fi administrata numai cu o pompa de perfuzie (de exemplu Infuzomat). Solutia cu concentrate mai mare se administreaza cu un injectomat (de exemplu Perfusor); pentru instructiunile de administrare, vezi pct. 6.6.

Viteza de perfuzare (ml/ora) pentru doze diferite pentru administrare cu pompa de perfuzie In general, solutia preparata este perfuzata intravenos printr-o pompa pentru perfuzie (de exemplu Infuzomat). Pentru instructiunile de dilutie in cazul administrarii cu ajutorul unei pompe de perfuzie, vezi pct. 6.6. Pentru solutia de Ilomedin 20 astfel obtinuta, cu concentratia de 0,2 ug/ml, viteza de perfuzare (intre 0,5 - 2,0 nanograme/kg si minut) trebuie stabilita in acord cu tabelul de mai jos.

Viteza de perfuzare (ml/ora) pentru doze diferite pentru administrare cu seringa automata

Poate fi utilizata o seringa automata de 50 ml (de exemplu Perfuzor). Pentru instructiunile de dilutie

pentru administrare cu ajutorul unui injectomat, vezi pct. 6.6.

Pentru solutia de Ilomedin 20 astfel obtinuta, avand concentratia de 2 ug/ml, viteza de perfuzare (pentru doze cuprinse in intervalul 0,5 - 2,0 nanograme/kg si minut) trebuie stabilita in acord cu tabelul de mai jos.

Durata tratamentului este de pana la 4 saptamani. Un tratament mai scurt (3 - 5 zile) este adesea suficient in sindromul Raynaud, pentru obtinerea unei ameliorari de cateva saptamani.

Nu se recomanda perfuzia continua timp de cateva zile, datorita dezvoltarii posibile a tahifilaxiei la nivelul trombocitelor si a posibilei reveniri a starii de hiperagregabilitate plachetara la terminarea tratamentului, desi nu au fost raportate complicatii clinice asociate acestor fenomene.

Copii si adolescenti

Nu sunt date disponibile cu privire la utilizarea Ilomedin 20 la acest grup de varsta.

Pacienti cu insuficienta renala sau hepatica.

Trebuie avut in vedere ca eliminarea iloprost este scazuta la pacientii cu insuficienta renala care necesita dializa si la pacientii cu ciroza hepatica. La acesti pacienti este necesara reducerea dozei la jumatate fata de cea recomandata.

4.3 Contraindicatii

Sarcina. Alaptare.

Afectiuni cu risc hemoragic (de exemplu ulcer gastro-duodenal activ, traumatisme, hemoragie intracraniana).

Afectiuni coronariene severe sau angina pectorala instabila. Infarct miocardic in ultimele 6 luni.

Insuficienta cardiaca congestiva cronica sau acuta (NYHA II-IV). Aritmii severe.

Suspiciune de edem pulmonar.

Hipersensibilitate la iloprost sau la oricare dintre excipienti.

4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare

Nu trebuie amanata interventia chirurgicala la pacientii care necesita de urgenta amputare (de exemplu gangrena infectata).

Pacientii trebuie sfatuiti insistent sa renunte la fumat.

Excretia iloprost este redusa la pacientii cu disfunctie hepatica si la cei cu insuficienta renala care necesita dializa (vezi spct. 4.2 si 5.2).

Trebuie luate masuri de precautie la pacientii cu valori mici ale tensiunii arteriale, pentru evitarea unei scaderi suplimentare a tensiunii arteriale, iar pacientii cu afectiuni cardiace semnificative trebuie atent monitorizati.

Trebuie avuta in vedere posibilitatea aparitiei hipotensiunii arteriale ortostatice la pacientii care trec din clinostatism in ortostatism dupa terminarea administrarii.

La pacientii cu evenimente cerebrovasculare (de exemplu atac ischemic tranzitor, accident vascular

cerebral in ultimele 3 luni, este necesara o evaluare atenta a raportului risc - beneficiu (vezi si pct. 4.3) , risc hemoragic, de exemplu hemoragie intracraniana).

In prezent sunt disponibile numai raportari sporadice referitoare la administrarea la copii si adolescenti.

Administrarea paravasculara a Ilomedin 20 nediluat poate determina modificari locale la locul de injectare.

Trebuie evitate ingestia orala si contactul cu mucoasele. In contact cu tegumentele, iloprost poate determina eritem de lunga durata, dar nedureros. De aceea, trebuie luate precautii corespunzatoare pentru a evita contactul iloprost cu tegumentele. In eventualitatea unui contact, suprafata afectata trebuie spalata imediat cu multa apa sau ser fiziologic

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Iloprost poate creste efectul hipotensor al beta-blocantelor adrenergice, blocantelor canalelor de calciu si vasodilatatoarelor directe si al inhibitorilor enzimei de conversie. Daca apare hipotensiune arteriala semnificativa, aceasta poate fi corectata prin reducerea dozei de iloprost.

Deoarece iloprost inhiba functia plachetara, utilizarea sa cu anticoagulante (cum sunt: heparina, anticoagulante cumarinice) sau cu alti inhibitori ai agregarii plachetare (cum sunt: acidul acetilsalicilic, antiinflamatoarele nesteroidiene, ticlopidina, clopidogrel, antagonisti ai receptorilor GP IIb/IIa (abciximab, tiofiban), inhibitorii de fosfodiesteraza si nitritii vasodilatatori, de exemplu molsidomina) poate creste riscul de sangerare. Daca aceasta apare, administrarea iloprost trebuie intrerupta.

Tratamentul oral anterior cu acid acetilsalicilic in doze de pana la 300 mg pe zi, timp de 8 zile, nu a avut nici un impact asupra farmacocineticii iloprostului. Intr-un studiu la animale, s-a demonstrat ca iloprost poate determina o reducere a concentratiei plasmatice de t-PA la starea de echilibru. Rezultatele studiilor la om demonstreaza faptul ca perfuziile cu iloprost nu influenteaza farmacocinetica dozelor orale multiple de digoxina si nu au nici un impact asupra farmacocineticii t-PA administrat concomitent.

In experimentele la animale, efectul vasodilatator al iloprostului a fost scazut daca animalelor li s-au administrat anterior glucocorticoizi, in timp ce efectul inhibitor asupra agregarii plachetare nu s-a modificat. La om, semnificatia acestor date este necunoscuta.

Desi nu au fost efectuate studii clinice, studiile in vitro care au evaluat potentialul inhibitor al iloprost asupra activitatii enzimelor citocromului P450 au demonstrat ca nu este de asteptat o inhibare relevanta a metabolizarii medicamentelor prin intermediul acestor enzime.

4.6 Sarcina si alaptarea

Ilomedin 20 nu trebuie administrat femeilor gravide sau celor care alapteaza (vezi pct. 4.3).

Sarcina

Nu sunt date adecvate referitoare la administrarea iloprostului la femeile gravide. Studiile preclinice au furnizat dovezi de toxicitate fetala la sobolan, dar nu si la iepure si maimuta (vezi pct. 5.3).

Deoarece nu se cunoaste riscul potential al administrarii iloprost in timpul sarcinii, femeile aflate in perioada fertila trebuie sa utilizeze metode contraceptive eficace pe durata tratamentului.

Alaptare

Nu se cunoaste daca iloprost este excretat in laptele uman. Deoarece s-a observat ca la sobolani cantitati foarte mici de iloprost se excreta in lapte, acesta nu trebuie administrat femeilor care alapteaza.

4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Iloprost poate influenta capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje tinand cont de posibilitatea aparitiei reactiilor adverse cum sunt: cefalee, ameteli, vertij, hipotensiune arteriala.

4.8 Reactii adverse

Actiunea farmacologica a iloprost determina aparitia unor reactii adverse foarte frecvente, cum sunt: cefalee (68,8%) sau vasodilatatie care determina eritem tranzitor al fetei si gatului (58,0%) sau simptome gastro-intestinale (pana la 29,7%). Acestea sunt de asteptat sa apara la inceputul tratamentului, in perioada de crestere treptata a dozei, cand se stabileste doza minima eficace pentru fiecare pacient. De obicei, toate aceste reactii adverse dispar rapid dupa reducerea dozei.

O alta categorie de reactii adverse este reprezentata de reactiile locale la locul injectarii. De exemplu, la locul perfuziei pot sa apara eritem si durere.

Daca v-a placut articolul, share pe:

Comentarii

Autentifica-te sau creeaza un cont nou pentru a putea comenta!.

Te-ar mai putea interesa

Citeste prospectul medicamentului Wobenzym x 200 Drajeuri si afla pentru ce este indicat si cum se administreaza. ...
Citeste prospectul medicamentului Wilzin si afla pentru ce este indicat si cum se administreaza. Wilzin este un...
Citeste prospectul medicamentului Wellferon, injectabil si afla pentru ce este indicat si cum se administreaza. Indicatii: Wellferon...
Newsletter
Aboneaza-te la newsletter!
Abonare