Seftrion 1 g, pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila

Citeste cu atentie si acest prospect si vezi pentru ce este indicat seftrion, pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila si cum se administreaza.

Indicatii: Seftrion este indicat pentru tratamentul infectiilor determinate de microorganisme sensibile la ceftriaxona si care necesita tratament parenteral

2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA

Un flacon cu pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila contine ceftriaxona 500 mg sub forma de ceftriaxona sodica.

Excipient: sodiu.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICA

Pulbere pentru solutie injectabila/perfuzabila Pulbere de culoare alba pana la galbuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicatii terapeutice

Seftrion este indicat pentru tratamentul urmatoarelor infectii determinate de microorganisme sensibile la ceftriaxona si care necesita tratament parenteral (vezi pct. 5.1):

• sepsis;

• meningita bacteriana;

• infectii ale oaselor si articulatiilor;

• infectii cutanate si ale tesuturilor moi;

• pneumonie.

Ceftriaxona este indicata pentru tratamentul profilactic perioperator la pacientii cu risc de infectii severe postoperatorii (vezi pct. 4.4). In functie de tipul interventiei chirurgicale si de spectrul de microorganisme patogene suspectate, ceftriaxona trebuie asociata cu un antibiotic adecvat al carui spectru de actiune include microorganisme anaerobe.

Trebuie avute in vedere ghidurile terapeutice in vigoare cu privire la utilizarea adecvata a antibioticelor.

4.2 Doze si mod de administrare

Calea si modul de administrare

Seftrion poate fi administrat prin injectare intravenoasa in bolus, prin perfuzie intravenoasa sau prin injectare intramusculara, dupa reconstituirea solutiei conform instructiunilor (vezi pct. 6.6).

Doza si modul de administrare trebuie determinate in functie de severitatea si localizarea infectiei, sensibilitatea microorganismelor patogene, de varsta si starea clinica a pacientului.

O injectie intravenoasa trebuie administrate in decurs de 2-4 minute direct in vena sau se va introduce in flaconul pentru perfuzie.

Administrarea intramusculara trebuie utilizata numai in cazuri exceptionale (vezi pct. 4.3) si dupa evaluarea raportului risc-beneficiu.

Pentru administrarea intramusculara trebuie urmate recomandarile de mai jos si cele de la pct. 6.6.

Pentru administrarea intramusculara, ceftriaxona se dizolva intr-o solutie de clorhidrat de lidocaina si apoi se injecteaza profund in muschiul gluteus maximus. Doza de ceftriaxona injectata in fiecare fesa nu trebuie sa depaseasca 1 g.

Doza maxima zilnica administrata intramuscular nu trebuie sa depaseasca 2 g. Trebuie avut in vedere Rezumatul caracteristicilor produsului pentru clorhidratul de lidocaina solutie 1%.

Doza uzuala

Adulti si adolescenti cu greutate corporala > 50 kg

Doza uzuala este de 1-2 g ceftriaxona, administrata o data pe zi (la intervale de 24 de ore). In cazul infectiilor grave sau infectiilor determinate de microorganisme cu sensibilitate intermediara, doza poate fi marita pana la 4 g, administrata intravenos o data pe zi.

Nou-nascuti cu varsta cuprinsa intre 0-14 zile

20-50 mg/kg, administrate intravenos, o data pe zi (la intervale de 24 de ore). In infectii severe, nu trebuie depasita doza zilnica de 50 mg/kg

Copii cu varsta cuprinsa intre 15 zile si 12 ani si greutatea corporala < 50 kg 20-80 mg/kg, administrate intravenos, o data pe zi (la intervale de 24 de ore). In infectii severe nu trebuie depasita doza zilnica de 80 mg/kg, cu exceptia meningitei (vezi pct. 4.2, Recomandari speciale de dozaj).

Copii cu greutatea corporala de 50 kg sau peste: se recomanda aceleasi doze ca la adulti, o data pe zi (vezi mai sus).

Pacienti varstnici

Pentru pacientii varstnici recomandarile de dozaj sunt aceleasi ca pentru adulti-fara modificari.

Recomandari speciale de dozaj

Meningita

Tratamentul este initiat cu 100 mg/kg o data pe zi; nu trebuie depasita doza zilnica de 4 g. Dupa determinarea sensibilitatii la microrganismul patogen, doza poate fi scazuta corespunzator. La nou-nascuti cu varsta cuprinsa intre 0-14 zile, nu trebuie depasita doza de 50 mg/kg si zi.

Tratament profilactic perioperator

Doza zilnica uzuala de ceftriaxona trebuie administrata cu 30-90 de minute inaintea interventiei chirurgicale. In general, este suficienta o singura administrare.

Insuficienta renala

La pacientii cu insuficienta renala, nu este necesara ajustarea dozei de ceftriaxona, daca functia hepatica este normala. In insuficienta renala cu clearance al creatininei redus < 10 ml/minut, doza zilnica de ceftriaxona administrata pacientilor adulti nu trebuie sa depaseasca 2 g.

Insuficienta hepatica

La pacientii cu insuficienta hepatica, nu este necesara modificarea dozei, daca functia renala este normala (vezi pct. 4.8).

In caz de insuficienta renala si hepatica severe concomitente, trebuie monitorizate periodic concentratiile plasmatice ale ceftriaxonei si doza ajustata corespunzator pentru copii si adulti (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Hemodializa sau dializa peritoneala

Deoarece ceftriaxona este dializabila numai intr-o proportie foarte mica, nu este necesara o doza suplimentara de ceftriaxona dupa dializa. Cu toate acestea, trebuie monitorizate concentratiile plasmatice ale ceftriaxonei pentru a determina daca sunt necesare ajustari ale dozei, deoarece, la acesti pacienti, viteza de excretie poate fi redusa. La pacientii cu dializa peritoneala ambulatorie continua (CAPD), in cazul infectiilor asociate cu CAPD, ceftriaxona poate fi administrata atat pe cale intravenoasa, cat si adaugata direct in solutia pentru dializa (de exemplu 1-2 g ceftriaxona in prima solutie pentru dializa din ziua respectiva de tratament), vezi pct. 6.6.

Durata tratamentului

Durata uzuala a tratamentului depinde de caracteristicile infectiei. In general, administrarea ceftriaxonei trebuie continuata cel putin 48-72 ore dupa normalizarea temperaturii corpului si obtinerea dovezii eradicarii bacteriene. Trebuie avute in vedere recomandarile de dozaj pentru fiecare indicatii in parte.

4.3 Contraindicatii

Hipersensibilitate la ceftriaxona, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienti.

Reactii anterioare de hipersensibilitate imediata si/sau severa la peniciline sau la oricare alte antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.4).

Ceftriaxona nu trebuie administrata la nou-nascuti si prematuri cu hiperbilirubinemie. Studiile in vitro, au demonstrat ca ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe locurile sale de legare de albumina serica si, la acest grup de varsta, este posibila aparitia encefalopatiei bilirubinice.

Tratament cu calciu, datorita riscului de precipitare a sarii de calciu a ceftriaxonei

Injectarea intramusculara a ceftriaxonei este contraindicata:

• la copii cu varsta sub 2 ani;

• sarcina si alaptare.

4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare

In infectiile suspectate sau dovedite cu Pseudomonas aeruginosa, trebuie avuta in vedere prevalenta mare a rezistentei (> 60%) la ceftriaxona in unele tarile europene (vezi pct. 5.1). In infectii cu Pseudomonas aeruginosa cu sensibilitate dovedita la ceftriaxona, se recomanda asocierea cu aminoglicozide pentru a evita aparitia rezistentei dobandite.

In infectii determinate de alte microorganisme, la pacientii cu febra neutropenica tratamentul cu ceftriaxona trebuie asociat cu o aminoglicozida.

Este necesara prudenta deosebita pentru a determina orice alt tip de reactii de hipersensibilitate preexistente la penicilina sau la alte beta-lactamine, deoarece pacientii hipersensibili la acestea pot avea hipersensibilitate si la ceftriaxona (hipersensibilitate incrucisata).

Exista o probabilitate mai mare de aparitie a reactiilor de hipersensibilitate la ceftriaxona la pacientii cu orice alt tip de rectii de hipersensibilitate sau cu astm bronsic.

Ceftriaxona trebuie injectata cu precautie la pacientii cu diateza alergica, deoarece reactiile de hipersensibilitate apar mai rapid si au o evolutie mai severa dupa injectare intravenoasa (vezi pct. 4.8).

Pot sa apara reactii de hipersensibilitate cu grade diferite de severitate pana la soc anafilactic (vezi pct. 4.8).

In insuficienta renala severa insotita de insuficienta hepatica este necesara reducerea dozei precum s-a subliniat la pct. 4.2.

In cazul afectarii concomitente a functiei renale si hepatice trebuie monitorizata periodic concentratia plasmatica a ceftriaxonei.

Fiecare administrare a antibioticelor poate determina multiplicarea microorganismelor patogene rezistente la substanta activa utilizata. Trebuie luate in considerare semnele unei infectii secundare cu aceste microorganisme patogene (incluzand candida si fungi). Infectiile secundare trebuie tratate corespunzator (vezi pct. 5.1).

Colita pseudomembranoasa a fost raportata dupa utilizarea aproape a tuturor antibioticelor, incluzand ceftriaxona. Acest diagnostic trebuie avut in vedere la pacientii cu diaree in cursul sau dupa tratamentul cu ceftriaxona (vezi pct. 4.8).

In timpul tratamentului pe termen lung se recomanda monitorizarea periodica a functiei renale, hepatice si hemoleucogramei (vezi pct. 4.8).

Ceftriaxona poate precipita in vezicula biliara si rinichi si apoi, sa fie detectata sub forma unor umbre pe ecografie (vezi pct. 4.8). Aceasta situatie poate sa apara la orice varsta, dar este mai probabil sa apara la sugari si copii cu varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani, carora, in general, li se administreaza doze mari de ceftriaxona calculate in functie de greutatea corporala. La copii, trebuie evitata administrarea de doze mai mari de 80 mg/kg, exceptand tratamentul meningitei, datorita riscului crescut de aparitie a calculilor biliari. Nu sunt dovezi clare de aparitie a litiazei biliare sau a colecistitei acute la sugari sau copii carora li s-a administrat ceftriaxona si se recomanda tratament conservator in cazul producerii precipitarii ceftriaxonei in vezicula biliara.

Pacientii cu factori de risc pentru staza/sediment biliar, de exemplu inaintea unei interventii terapeutice importante, in cazul unei afectiuni severe si alimentatiei parenterale totale, au risc crescut de aparitie a pancreatitei (vezi pct. 4.8). Nu poate fi eliminat rolul declarator al formarii calculilor biliari legat de administrarea ceftriaxonei.

Medicamentele din clasa cefalosporinelor au tendinta sa fie absorbite la suprafata membranei eritrocitelor si sa reactioneze cu anticorpii indreptati impotriva medicamentului, determinand pozitivarea testului Coombs si, ocazional, aparitia unei anemii hemolitice usoare. Avand in vedere aceasta, poate exista reactivitate incrucisata cu penicilinele.

Acest medicament contine sodiu. Acest lucru trebuie avut in vedere la pacientii ce urmeaza o dieta cu restrictie de sodiu.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Aminoglicozide

In cazul administrarii concomitente a cefalosporinelor si aminoglicozidelor a fost raportat un risc crescut de oto-si nefrotoxicitate. Poate fi necesara ajustarea dozei. In plus, aceste medicamente trebuie administrate separat pentru a evita incompatibilitatea fizico-chimica dintre ceftriaxona si aminoglicozide.

Antibioticele bacteriostatice, cum sunt: cloramfenicol si tetraciclinele, pot antagoniza actiunea ceftriaxonei, in special in infectiile acute insotite de multiplicarea rapida a microorganismelor. De aceea, administrarea concomitenta a ceftriaxonei cu antibiotice bacteriostatice nu este recomandata.

Ceftriaxona/probenecid

Spre deosebire de alte cefalosporine, probenecidul nu inhiba secretia tubulara a ceftriaxonei.

Contraceptive orale

Ceftriaxona poate sa scada eficacitatea contraceptivelor orale. Ca urmare, se recomanda utilizarea utilizarea masurilor contraceptive suplimentare non-hormonale.

Alte forme de interactiune

Teste de laborator

In cazuri rare, in cursul tratamentului cu ceftriaxona, testul Coombs poate fi fals-pozitiv (vezi pct. 4.4).

Metodele neenzimatice pentru determinarea glucozuriei pot determina rezultate fals-pozitive. Din acest motiv, in cursul tratamentului cu ceftriaxona, glucozuria trebuie determinata prin metode enzimatice.

Ceftriaxona poate determina rezultate fals-pozitive la testele de dozare a galactozemiei.

4.6 Sarcina si alaptarea

Nu exista date privind la utilizarea ceftriaxonei la femeile gravide. Ceftriaxona traverseaza placenta. Studiile la animale nu au evidentiat toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca masura de precautie, ceftriaxona trebuie utilizata in timpul sarcinii numai dupa evaluarea raportului risc-beneficiu de catre medicul curant, in special in timpul primului trimestru.

Ceftriaxona este excretata in laptele matern in concentratii mici. Se recomanda prudenta in cazul prescrierii ceftriaxonei la femeile care alapteaza. La copilul alaptat la san pot sa apara diaree si infectie fungica la nivelul mucoaselor, de aceea, alaptarea trebuie intrerupta. Trebuie avuta in vedere posibilitatea sensibilizarii.

Pulbere pentru solutie injectabila - administrare intramusculara

Utilizarea ceftriaxonei si lidocainei este contraindicata in timpul sarcinii si alaptarii (vezi pct. 4.3).

4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Ceftriaxona nu are nici o influenta sau are influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie avute in vedere reactii adverse cum sunt: hipotensiunea arteriala sau vertijul (vezi pct. 4.8).

4.8 Reactii adverse

La nou-nascutii prematuri sau la termen au fost raportate rar, reactii adverse severe. Aceste reactii au determinat, in unele cazuri, deces. Acestor nou-nascuti li s-a administrat ceftriaxona si calciu, intravenos. Unora li s-a administrat ceftriaxona si calciu la momente diferite si pe linii de perfuzie diferite. In plamanii si rinichii nou-nascutilor prematuri care au decedat a fost observata formarea de precipitate ale ceftriaxonei-sarii de calciu. Riscul mare de formare a precipitatelor este datorat volumului sanguin mic la nou-nascuti. In plus, timpul de injumatatire plasmatica este mai lung decat la adulti.

Daca v-a placut articolul, share pe:

Comentarii

Autentifica-te sau creeaza un cont nou pentru a putea comenta!.

Te-ar mai putea interesa

Citeste prospectul medicamentului Wobenzym x 200 Drajeuri si afla pentru ce este indicat si cum se administreaza. ...
Citeste prospectul medicamentului Wilzin si afla pentru ce este indicat si cum se administreaza. Wilzin este un...
Citeste prospectul medicamentului Wellferon, injectabil si afla pentru ce este indicat si cum se administreaza. Indicatii: Wellferon...
Newsletter
Aboneaza-te la newsletter!
Abonare