Indicatii: Tratamentul bolii Graves, gusei multinodulare toxice sau a nodulilor autonomi.
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Fiecare capsula contine iodura de sodiu [131I] 50 MBq - 7400 MBq la data de referinta, iodura 135 ng -20 ug
Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Capsula
Capsule incolore, continand o pulbere cristalina de culoare alba.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
- Tratamentul bolii Graves, gusei multinodulare toxice sau a nodulilor autonomi.
- Tratamentul carcinomului tiroidian papilar si folicular, inclusiv a metastazelor. Terapia cu iodura de sodiu [131I] este adesea asociata cu interventia chirurgicala si cu medicatia antitiroidiana.
4.2 Doze si mod de administrare
Medicamentul este destinat numai pentru utilizare in spital sau in structuri autorizate de Medicina Nucleara.
Pentru utilizare orala.
Recomandarile privind dozele terapeutice sunt orientative. Activitatea per administrare este o decizie clinica. Efectul terapiei este atins doar dupa cateva luni.
Hipertiroidism
Nivelul activitatii necesare in mod curent se situeaza intre 0,2 si 1,2 GBq, dar in cazul structurilor foarte mari se pot atinge valori de pana la 5 GBq. Calculul individual al activitatii necesita cunostinte privind masa tiroidei/gusei/adenomului, capacitatea maxima de captare a tiroidei si timpul de injumatatire efectiv. De asemenea sunt necesare cunostinte privind dozele de energie ce trebuie atinse depinzand de diagnostic. Doza se calculeaza conform urmatoarei ecuatii:
A = (M • D) / (44,6 • T1/2,eff • C)
unde:
A - activitatea ce va fi administrata [GBq]
M - masa tiroidei/gusei/adenomului [g] D - doza [Gy]
Ti/2,eff - timpul efectiv de injumatatire [zile] C - captarea maxima [%]
Dozele de energie recomandate sunt urmatoarele :
Adenom toxic decompensat 300-400 Gy
Gusa eutiroidiana 150 Gy
Gusa hipertiroidiana (noduli autonomi diseminati, adenom compensat, hipertiroidism imun) 150 Gy
Hipertiroidism imun fara gusa (boala Graves) 60-100 Gy
In hipertiroidismul imun, diseminarile autonome, gusa moderata si adenomul toxic compensat, dozele focale de mai sus trebuie corelate cu masa totala a glandei tiroide sau a gusei, in timp ce in cazul adenomului toxic decompensat corelatia se face doar cu masa adenomului. Pentru protejarea tesutului paranodular, adenoamele compensate necesita in general supresia prealabila a tesutului paranodular cu hormoni tiroidieni, respectiv, atunci cand este posibil se recomanda aducerea in stadiu decompensat inainte de terapia cu iod radioactiv. Activitatea necesara pentru adulti este in general de 200-800 MBq. In cazul diseminarilor multifocale autonome cantitatea de iod radioactiv necesara poate ajunge pana la 1300 MBq. In unele cazuri poate fi necesara repetarea tratamentului.
Ablatia tiroidei si tratamentul metastazelor
In tratamentul primar, eliminarea cantitatilor mici de tesut de stocare rezidual din tiroida dupa asa numita tiroidectomie totala, necesita in general 1,85-3,7 GBq, depinzand direct proportional de masa ramasa si invers proportional de potentialul de stocare (doza focala de dorit > 1000 Gy). In tratamentul metastazelor, daca se depisteaza metastaze captatoare de iod la tratamentul primar sau mai tarziu, se administreaza 3,7-11,1 GBq in fractii individualizate (este de dorit doza focala >1000 Gy).
Doza indicata trebuie administrata oral impreuna cu un lichid. Capsulele trebuie inghitite intregi. Pentru reducerea la minim a riscului de sialoadenita (infectie a glandelor salivare) determinata de dozele terapeutice mari se recomanda stimularea salivatiei timp de cateva zile (de exemplu: prin administrarea de dulciuri sau bauturi continand acid citric cateva ore dupa administrarea tratamentului cu iodura radioactiva, la intervale regulate de timp).
Dupa dozele mari utilizate, de exemplu in tratamentul carcinomului tiroidian, pacientilor trebuie sa li se recomande cresterea consumului de lichide ceea ce permite golirea frecventa a vezicii urinare, reducand astfel iradierea la nivelul acesteia (vezi si pct. 4.4).
Trebuie acordata o atentie deosebita la administrarea in scop terapeutic a capsulelor ThyroTop la pacienti cu stenoza esofagiana, disfagie sau hipoaciditate. In aceste cazuri se recomanda ca pacientul sa bea cantitati importante de fluide pentru a asigura trecerea libera a capsulei in stomac si in portiunea superioara a intestinului subtire. In cazurile de hipoaciditate sau disfagie, se administreaza concomitent un amestec de pepsina / HCl de substitutie (vezi si pct. 4.4).
Grupe speciale de pacienti
Copii si adolescenti
Experienta administrarii la copii este limitata (vezi pct. 4.4. si 5.2.).
Inainte de administrarea capsulelor la copii, mai ales la cei mici, trebuie sa existe certitudinea ca acestia pot inghiti capsulele intregi. Se recomanda administrarea cu mancare pasata. Activitatea ce va fi administrata la copii trebuie sa fie o fractie din doza pentru adulti.
Pacienti cu afectiuni renale sau hepatice
La pacientii cu afectiuni renale sau hepatice severe, datele disponibile sunt insuficiente pentru a permite stabilirea unor recomandari. In aceste cazuri dozarea trebuie facuta cu prudenta.
Varstnici
Nu sunt necesare ajustari ale dozelor la pacientii de 65 de ani sau mai in varsta in comparatie cu pacientii adulti.
4.3 Contraindicatii
Hipersensibilitatea la iodura de sodiu [131I] sau la oricare dintre excipienti. Sarcina (vezi pct. 4.6.).
Pacienti cu disfagie, strictura esofagiana, gastrita activa, eroziuni gastrice si ulcer peptic (vezi pct. 4.2. si 4.4.).
Pacientii la care se suspecteaza motilitate intestinala redusa (vezi pct. 4.2. si 4.4.).
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Acest preparat radiofarmaceutic este probabil sa aiba ca efect iradieri semnificative la majoritatea pacientilor (vezi pct. 11).
Pentru fiecare pacient, expunerea la radiatiile ionizante trebuie sa fie justificata prin beneficiile rezultate. Activitatea administrata trebuie sa conduca la o iradiere cat mai redusa care sa permita obtinerea rezultatului terapeutic scontat.
Administrarea de doze mari de iodura radioactiva poate duce la aparitia de riscuri semnificative pentru mediul inconjurator. Acestea pot afecta atat familia pacientului care urmeaza tratamentul cat si persoanele din populatie in functie de nivelul de activitate administrata. Trebuie luate masuri adecvate pentru a preveni contaminarile posibile datorita cantitatilor de radioizotop eliminate in mediu de catre pacienti in urma tratamentului.
La copii si adolescenti, tratamentul cu iodura de sodiu [131I] al disfunctiilor benigne ale tiroidei se va efectua doar in cazuri exceptionale bine justificate. Trebuie de asemenea tinut cont de sensibilitatea mai mare a tesuturilor la acesti pacienti si speranta mai mare de viata a acestui grup de varsta. Riscurile terapiei cu iod radioactiv trebuie puse in balanta cu riscurile altor potentiale metode de tratament. Pacientii care au fost tratati cu radioiod in copilarie trebuie examinati anual pentru a detecta posibile alterari tiroidiene.
In tratamentul afectiunilor tiroidiene maligne, au fost raportate, in cadrul unui studiu, cazuri de crestere a incidentei cazurilor de cancer al vezicii urinare la pacienti care au primit mai mult de 3700 MBq [131I]. In cadrul unui alt studiu s-au raportat cazuri de cresteri minore al numarului de leucemii la pacientii tratati cu doze foarte mari. Din aceste motive nu se recomanda administrarea unei activitati totale cumulate mai mari de 26000 MBq.
Administrarea in scop terapeutic de ThyroTop pentru terapie la pacienti cu insuficienta renala semnificativa necesita o atentie deosebita, cu ajustarea dozelor de tratament ori de cate ori este necesar.
La pacienti cu suspiciune de afectiuni gastrointestinale, ThyroTop pentru terapie, se administeaza cu mare precautie. Capsulele trebuie inghitite intregi cu o cantitate suficienta de lichid care sa asigure trecerea facila in stomac si partea superioara a intestinului subtire. Concomitent, se recomanda
administrarea de antagonisti H2 sau de inhibitori ai pompei de protoni. In cazurile de hipoaciditate sau disfagie, trebuie administrat intotdeauna concomitent un preparat de substitutie pepsina / HCl. Pentru a se mentine expunerea la radiatii a vezicii urinare cat mai redusa posibil, pacientii trebuie incurajati sa consume cantitati de lichide suficiente pentru a asigura o golire frecventa a acesteia. La pacientii care au dificultati la golirea vezicii urinare, aceasta trebuie cateterizata dupa administrarea tratamentului cu iod radioactiv cu activitate mare.
Pentru evitarea aparitiei sialoadenitei care poate complica administrarea dozelor mari de iod radioactiv, pacientii trebuie sfatuiti sa consume dulciuri sau bauturi continand acid citric, cateva ore dupa administrarea tratamentului cu iod radioactiv, pentru a stimula secretia de saliva. Trebuie evitat excesul de iod (vezi pct. 4.5.). Trebuie investigat statusul iodului la pacientii care vor fi investigati. Inainte de administrarea terapiei cu iod, trebuie efectuata o determinare de iod in urina.
Se poate efectua un test cu iodura radioactiva pentru determinarea captarii maxime de iod de catre tiorida si a timpului efectiv de injumatatire tiroidian. Utilizarea unei diete sarace in iod inainte de administrarea terapiei cu iod radioactiv poate mari captarea acestuia in tesutul functional tiroidian. In acest scop, cu 3-10 zile inainte de utilizarea ThyroTop pentru terapie, pacientul trebuie sa aiba o nutritie saraca in iod.
Tratamentul cu hormoni tiroidieni trebuie oprit inainte de administrarea de iod radioactiv in carcinomul tiroidian pentru a asigura o captare corespunzatoare a acestuia. Astfel, administrarea de triiodotironina se intrerupe cu 10 zile iar cel cu tiroxina cu 6 saptamani inainte de radioterapie. Administrarea acestor hormoni se poate relua la 2 saptamani dupa radioterapie. Similar, in hipertiroidism, tratamentele tireostatice trebuie oprite cu 5 zile inainte de radioterapie si se reiau dupa cateva zile. Radioterapia bolii Graves si a oftalmopatiei Graves deja existente trebuie insotita de terapie corticoida.
Pacientii trebuie reexaminati regulat la 3 luni, 6 luni si apoi anual dupa radioterapie.
Se recomanda aplicarea de masuri contraceptive timp de 12 luni dupa tratamentul cu iod radioactiv pentru pacientii de ambele sexe.
La pacientii cu hipersensibilitate la gelatina sau la produsii sai de catabolizare, trebuie preferata pentru radioterapie tiroidiana solutia de iodura de sodiu [131I].
Acest produs radiofarmaceutic contine aproximativ 6,3 mmoli (145 mg) sodiu per doza. Acest lucru trebuie avut in vedere la pacientii ce urmeaza o dieta cu restrictie de sodiu.
Acest medicament radiofarmaceutic poate fi manipulat numai de persoane autorizate, in structuri clinice adecvate. Receptionarea, pastrarea, utilizarea, transferul si eliminarea acestui medicament sunt supuse reglementarilor si/sau autorizatiilor specifice eliberate de organizatiile oficiale locale competente.
Medicamentele radiofarmaceutice trebuie preparate de catre utilizator astfel incat sa satisfaca atat criteriile de siguranta pentru radioactivitate cat si cerintele privind calitatea farmaceutica. Trebuie aplicate precautii specifice de asepsie, in conformitate cu cerintele de Buna practica de fabricatie (BPF) pentru medicamente.
ThyroTop pentru terapie trebuie manipulat cu atentie, respectandu-se masurile de siguranta corespunzatoare, pentru a reduce la minim, expunerea personalului medical la radiatii. Aceleasi precautii trebuie avute in vedere pentru a reduce la minim, expunerea pacientilor la radiatii, printr-o administrare adecvata
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Interactiuni comune pentru toate radiofarmaceuticele care contin compusi cu iodura de sodiu.
Multi agenti farmacologici sunt cunoscuti pentru interactiunea cu iodura radioactiva (vezi pct. 4.4.). Acestia actioneaza astfel prin numeroase mecanisme care pot afecta legarea de proteine, farmacocinetica sau pot influenta dinamica efectelor iodurii radioactive. Pentru aceasta este obligatorie examinarea intregii medicamentatii administrate fiecarui pacient si verificarea necesitatii opririi administrarii vreunui medicament inainte de radioterapia cu ThyroTop pentru terapie capsule.
De exemplu, pentru medicamentele antitiroidiene, carbimazolul (sau alti derivati imidazolici ca propiltiouracilul), salicilatii, steroizii, nitroprusiatul de sodiu, sulfobromoftaleina de sodiu, percloratul, diverse medicamente (anticoagulante, antihistaminice, antispastice, peniciline, sulfonamide, tolbutamida, tiopenton), se opreste, in general, administrarea pentru o saptamana; fenilbutazona pentru 1-2 saptamani; expectorantele, vitaminele pentru 2 saptamani; preparatele de tiroida naturale sau de sinteza (tiroxina de sodiu, liotironina de sodiu, extractul de tiroida) pentru 2-3 saptamani; amiodarona, benzodiazepinele, litiumul pentru 4 saptamani, iodurile topice pentru 1-9 luni; mediile de contrast, cu administrare intravenoasa, agentii orali colecistografici, mediile de contrast continand iod pentru o perioada mai mare de 1 an.
Alimentele bogate in iod interactioneaza cu iodura de sodiu [131I], astfel cu 3-10 zile inainte de utilizarea ThyroTop pentru terapie, pacientul trebuie sa isi schimbe dieta cu una saraca in iod (vezi pct. 4.4.). Pacientii trebuie sa evite anumite alimente ca de exemplu cele continand colorantul E127 si fructele de mare.
Nu au fost desfasurate studii specifice de interactiune cu ThyroTop pentru terapie. 4.6 Sarcina si alaptarea
Iodura de sodiu [131I] este suspectata ca determina grave malformatii la nastere in cazul in care a fost administrata in timpul sarcinii.
Femeile aflate in perioada fertila trebuie sa utilizeze metode contraceptive eficiente in timpul tratamentului cu iod radioactiv cat si timp de 4 luni dupa terminarea acestuia.
Sarcina
Iodura de sodiu [131I] este contraindicata in timpul existentei sau suspiciunii de existenta a sarcinii sau atunci cand sarcina nu este exclusa (doza absorbita de uter este situata in intervalul 11-511 Gy, iar glanda tiroida fetala concentreaza puternic iodul in timpul trimestrelor doi si trei de sarcina).
Cand este necesara administrarea de radiofarmaceutice la femei aflate in perioada fertila, trebuie clarificata prezenta unei sarcini pana la dovedirea absentei acesteia. Tehnici alternative care nu implica radiatiile ionizante vor fi luate in considerare. In cazul diagnosticarii carcinomului tiroidian diferentiat in timpul sarcinii, tratamentul cu radioiod trebuie amanat pana la incheierea sarcinii.
Alaptare
Alaptarea trebuie intrerupta in timpul tratamentului cu ThyroTop pentru terapie, capsule.
Inainte de administrarea unui medicament radioactiv unei mame care alapteaza, trebuie stabilit daca investigatiile pot fi amanate pana la sistarea hranirii la san, daca a fost selectat cel mai adecvat radiofarmaceutic tinand cont de procesul de excretie in laptele matern.
Daca administrarea in cursul alaptarii nu poate fi evitata, hranirea la san va fi intrerupta temporar inca inainte de aplicarea radioterapiei.
Suplimentar, din considerente de radioprotectie, este recomandat sa se evite un contact apropiat intre mama si copil pentru cel putin o saptamana.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii asupra influentei asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Este putin probabil ca ThyroTop pentru terapie sa afecteze capacitatea pacientilor de a utiliza orice fel de unelte sau utilaje. Cu toate acestea, pacientii trebuie sa nu incerce sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje decat daca sunt absolut siguri ca nu sunt afectati de tratament.
4.8 Reactii adverse
Cateva milioane de pacienti din intreaga lume au fost tratati cu iodura de sodiu [131I]. Este de asteptat ca cel putin 10% dintre pacienti sa manifeste reactii adverse. Acestea sunt, in general, dependente de doza si sunt datorate efectelor farmacologice ale medicamentului.
Pentru fiecare pacient, expunerea la radiatii ionizante trebuie justiticata in corelatie cu beneficiile asteptate. Activitatea administrata trebuie stabilita astfel incat doza de radiatii sa fie cat mai redusa posibil pentru a permite obtinerea diagnosticului sau a rezultatelor terapeutice.
Expunerea la radiatii ionizante poate induce aparitia cancerului si a posibilitatii dezvoltarii de efecte ereditare. Doza de iradiere rezultata in urma expunerii terapeutice poate duce la o crestere a incidentei de cancer si mutatii. In toate cazurile este necesar sa existe certitudinea ca riscurile datorate iradierii sunt inferioare celor datorate bolii in sine. Doza de radiatii primita (EDE) dupa administrarea dozelor terapeutice de iodura radioactiva este mai mare decat 20 mSv.
Experienta dupa punereapepiata
Dupa utilizarea capsulelor cu iodura de sodiu [131I] a fost observata aparitia reactiilor adverse prezentate in tabelul de mai jos. S-a aplicat urmatoarea conventie pentru a clasifica frecventa reactiilor adverse: foarte frecvente > 1/10, frecvente > 1/100 si < 1/10, mai putin frecvente > 1/1000 si < 1/100, rare > 1/10000 si < 1/1000, foarte rare < 1/10000.
In cadrul fiecarui grup de frecventa, reactiile adverse sunt pezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Tulburari hematologice si limfatice
Foarte ^ frecvente Leucocitoza, deprimare reversibila a maduvei osoase
Foarte rare Deprimarea ireversibila a maduvei osoase, leucemie
Tulburari endocrine
Foarte frecvente Inflamatii tiroidiene, hipotiroidism, hipoparatiroidism, sialoadenita, disfunctii ale glandelor lacrimare determinand Sindrom sicca, epifora, pierdere partiala a gustului si senzatie de uscaciune a gurii
Foarte rare Cancer al glandelor salivare
Tulburari ale sistemului nervos
Foarte rare Edem cerebral local si/sau cresterea edemului cerebral preexistent la pacienti cu carcinom tiroidian metastazat
Tulburari oculare
Foarte ^ frecvente Oftalmopatia Graves se poate agrava sau dezvolta
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Foarte frecvente Traheita, cu posibilitatea aparitiei constrictiilor traheale severe, mai ales in cazul preexistentei stenozei traheale
Foarte rare Pneumonie si fibroza pulmonara la pacienti cu metastaze pulmonare
Tulburari gastro-intestinale
Foarte ^ frecvente Greata, varsaturi, tulburari gastro-intestinale
Foarte rare Cancer gastric, senzatie de uscaciune a gurii si pierdere de gust persistente, urmate de pierderea dintilor.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Foarte rare Reactii alergice (eruptii cutanate, prurit, edem)
Tulburari renale si ale cailor urinare
Foarte rare Cancer de vezica urinara
Tulburari ale aparatului genital si ale sanilor
Foarte rare Oligospermie, azoospermie
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Foarte ^ frecvente Durere locala, disconfort si edem in zone ale organismului
unde este prezenta radioactivitatea.
Consecinte imediate
Cantitatile terapeutice de iodura de sodiu [131I] pot agrava temporar hipertiroidismul. Nivelele ridicate de radioactivitate pot duce la tulburari gastrointestinale, mai ales in primele ore sau zile dupa administrare. Incidenta neplacerilor gastrointestinale poate fi mai mare de 67%. Acestea pot fi usor prevenite sau contracarate cu tratament simptomatic.
La tratamentul cu doze mari de iodura radioactiva, timp de 1-3 zile dupa administrare, pacientii pot prezenta traheita si tiroidita inflamatorie tranzitorie, constrictie traheala severa, mai ales in cazul preexistentei stenozei traheale. Poate aparea sialoadenita, cand glandele salivare se inflameaza si devin dureroase, apare pierderea partiala a gustului si senzatia de gura uscata. In cele mai multe cazuri, reactiile adverse inflamatorii sunt reversibile (spontan sau dupa administrarea de antiinflamatoare). Ocazional au fost inregistrate cazuri dependente de doza de persistenta a pierderii gustului si a senzatiei de gura uscata, urmate de pierderea dintilor. Expunerea la radiatii a glandelor salivare trebuie redusa prin stimularea secretiei salivare cu substante acide.
In tratamentul carcinoamelor tiroidiene metastazate cu implicarea SNC, trebuie tinut seama de posibilitatea aparitiei edemelor cerebrale locale si/sau extinderea edemelor cerebrale preexistente.
Consecinte tardive
Ca o consecinta tardiva a terapiei maladiilor tiroidiene nonmaligne cu iod radioactiv in unele cazuri poate aparea hipotiroidism dependent de doza, care trebuie diagnosticat prin controale medicale regulate si contracarat prin tratament de substitutie cu hormoni tiroidieni. In functie de natura maladiei si de situatia initiala, o scadere a functiei tiroidiene care necesita tratament, se poate manifesta la cateva saptamani (de exemplu la eliminarea unui adenom autonom de dimensiuni mari, cand raman cantitati suficiente de tesut tiroidian functional), la cateva luni sau chiar cativa ani de la momentul administrarii terapiei cu iod radioactiv.
Incidenta hipotiroidismului dupa terapia cu iodura radioactiva, in general nu apare decat dupa 6-12 saptamani cu o incidenta de 2-70%.
Ocazional a fost semnalata aparitia unor cazuri de hipoparatiroidism dupa terapia cu iod radioactiv; acestea trebuie monitorizate adecvat si aplicat tratamentul de substitutie.
Ca o consecinta tarzie a radioterapiei cu doze foarte mari sau cu administrari repetate de doze mari de iodura de sodiu radioactiva in cazul maladiilor tiroidiene maligne, poate apare deprimarea reversibila sau in cazuri rare ireversibila a maduvei osoase, cu cazuri izolate de trombocitopenie, eritrocitopenie, care pot fi letale. Trecator a fost observata frecvent si aparitia leucocitozei.
S-au inregistrat cazuri izolate de crestere a incidentei cancerului de vezica urinara si a infertilitatii dupa terapia cu doze mari (> 37 GBq) de iodura radioactiva in tratamentul gusei maligne, si o crestere a incidentei leucemiei la acesti pacienti.
Au fost raportate cateva cazuri de aparitie a reactiilor adverse de tip alergic dupa administrarea de iodura de sodiu [131I].
Radioterapia carcinomului tiroidian poate duce la scaderea fertilitatii atat la barbati cat si la femei. A fost demonstrata scaderea reversibila cu caracter dependent de doza, a spermatogenezei incepand cu doza de 1850 MBq. Dupa utilizarea unei doze mai mari de 3700 MBq, s-au observat efecte clinice semnificative incluzand oligospermia, azoospermia cat si cresterea valorilor serice ale FSH.
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Alte radiofarmaceutice utilizate in scop terapeutic; Compusi cu iod [131I] Codul ATC: V10XA01
Mecanism de actiune si efecte farmacodimanice Substanta activa este iodura de sodiu [131I]
Principiul terapeutic al terapiei cu iodura radioactiva se bazeaza pe reducerea functionarii parenchimului prin emisia de radiatii ionozante din izotopul radioactiv stocat.
In terapia cu iod radioactiv a maladiilor tiroidiene nemaligne, radiatiile ionizante reduc diviziunea celulara a unora dintre celulele tiroidiene active metabolic, unele dintre aceste celule fiind distruse. Pierderea lenta de celule este compensata in parte prin activarea celulelor invecinate si de celulele tesutului conjunctiv. In consecinta, tesutul sufera o transformare, uneori ireversibila in tesut conjunctiv. Aproximativ 90% din aceste efecte sunt rezultatul radiatiilor beta emise de iodura de sodiu [131I], care are un parcurs mediu in tesut de aproximativ 0,5 mm.
Acest parcurs scurt al radiatiei emise de iodura de sodiu [131I], duce la o expunere la radiatii extratiroidiana, in general neglijabila.
Eficacitatea si siguranta clinica
Incepand din 1948, iodura de sodiu [131I] a fost larg utilizata pentru diagnosticarea si terapia maladiilor tiroidiene.
Iodura de sodiu [131I] si-a dovedit eficacitatea in tratamentul maladiilor tiroidiene atat de natura maligna cat si nemaligna. Scopul radioterapiei este de a reduce dimesiunile gusei, de a normaliza o stare de hipertirodism metabolic si de a elimina tesutul autonom.
5.2 Proprietati farmacocinetice
Proprietatile farmacocinetice ale iodurii de sodiu [131I] sunt similare celor ale iodurii de sodiu stabile, fara radioactivitate.
Absorbtia
Iodura de sodiu [131I] administrata oral este rapid absorbita in tractul gastrointestinal superior (90% in 60 minute). Absorbtia este influentata de golirea stomacului. De asemenea absorbtia este crescuta in hipertiroidism si scazuta in hipotiroidism. In studiile de solubilitate a capsulelor cu iodura de sodiu [131I], s-a demonstrat ca dizolvarea acestora are loc in 5-12 minute si ca radioactivitatea se distribuie uniform pe suprafata mucoasei gastrice.
Distributia
Studii ale radioactivitatii serice au aratat ca aceasta creste rapid in timp de 10-20 minute cu atingerea echilibrului la aproximativ 40 minute de la administrare. Dupa intrarea in circulatia sanguina 131I se distribuie in compartimentul extratiroidian. De aici este absorbit in principal de glanda tiroida, care extrage aproximativ 20% din cantitatea de iod in timpul primului pasaj, sau este eliminat pe cale renala. Captarea iodului in tiroida atinge valoarea maxima in 24-48 ore, 50% din valoare maxima atingandu-se la 5 ore de la administrare. Captarea este influentata de numerosi factori: varsta pacientului, volumul glandei tiroide, clearence-ul renal, cantitatea de iod circulant, prezenta altor medicamente (vezi pct. 4.5.).
In conditii normale clearance-ul iodului in tiroida este de 5-50 ml/min, creste in deficitul de iod la 100 ml/min si in hipertiroidism pana la 1000 ml/min, in timp ce poate scadea pana la 2-5 ml/min in cazul existentei unei saturari cu iod.
Iodul se acumuleaza de asemenea in rinichi, iar cantitati mici sunt captate de glandele salivare si mucoasa gastrica; de asemenea poate fi detectat in lapte, placenta si plexul coroid.
Metabolizare
Iodul captat de glanda tiroida urmeaza calea bine cunoscuta a metabolismului hormonilor tiroidieni, unde este integrat in compusii organici din care sunt sintetizati hormonii tiroidieni. Timpul de
injumatatire efectiv al 131I in plasma este de aproximativ 12 ore in timp ce pentru iodul stocat in tiroida este de aproximativ 6 zile. Din acest motiv, dupa administrarea de iodura de sodiu [131I], aproximativ 40% din activitata administrata prezinta un timp de injumatatire efectiv de 0,4 zile in timp ce restul de 60% are timpul de injumatatire efectiv de 8 zile.
Eliminarea
37-75% din [131I] este eliminat pe cale renala si doar o cantitate mica prin fecale; eliminarea prin intermediul glandelor sudoripare este neglijabila. Excretia urinara este caracterizata prin clearance-ul renal, cantitati de aproximativ 3% din iod trecand prin rinichi, valoare relativ constanta de la individ la individ. Aceasta este mai redusa in cazuri de hipotiroidism si functionare proasta a rinichilor si mai crescuta in cazuri de hipertiroidism.
La voluntari sanatosi s-au regasit in urina (urina din 24 de ore a fost examinata), cantitati de 2,8 mg/kg la barbati si 2,7 mg/kg la femei. La pacientii cu afectiuni tiroidiene cu functionare normala a rinichilor, 50-75% din activitatea administrata a fost excretata cu urina din 48 de ore.
5.3 Date preclinice de siguranta
In studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari fata de expunerea maxima la om, fapt ce indica o relevanta mica pentru uzul clinic.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Continut capsula: Fosfat disodic dihidrat, tiosulfat de sodiu, hidrogenocarbonat de sodiu, hidroxid de sodiu, apa pentru preparate injectabile Capsula: gelatina
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
21 de zile de la data de referinta
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se pastra la temperaturi sub 25°C, in ambalajul original.
A se depozita in conformitate cu reglementarile locale pentru substante radioactive
6.5 Natura si continutul ambalajului
Container din plumb cu flacon/insertie din plastic cu o capsula.
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat in conformitate cu reglementarile locale. Manipulati ThyroTop pentru terapie, capsule in concordanta cu reglementarile locale pentru substante radioactive (vezi pct. 4.4).
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica si Inginerie Nucleara « Horia Hulubei », (IFIN-HH),
Str. Atomistilor nr. 407, Magurele, judetul Ilfov, Romania
