Anacolutul presupune ruperea firului logic, creandu-se astfel o eroare. Termenul anacolut are radacini in greaca veche si in latina, limbi in care inseamna inconsecventa, incoerenta. Noi l-am preluat din frantuzescul anacoluthe.
Anacolutul este mai raspandit in exprimarea orala, dar se poate observa, in toata splendoarea sa, atunci cand e exprimat in scris. Se intampla cand o persoana are rupturi de logica, nu poate fi coerenta si/ sau a cam lipsit de la orele de gramatica. In vorbire, asadar, anacolutul e mai prezent, deoarece multe persoane se pierd in propriile idei, mai ales atunci cand sunt intrerupte.
Daca in viul grai, putem scuza anacolutul, cand acesta este asternut pe hartie, putem vorbi despre lipsa cunostintelor de gramatica sau despre folosirea sa in mod voit de catre un scriitor(pentru a evidentia o situatie, un moment, o stare etc. Asa cum, Eminescu folosea, adesea, pleonasmul).
Exemple de anacolut si cum sa le eviti:
- Cine nu-i convine, sa nu stea cu mine!
Corect: Cui nu-i convine, sa nu stea cu mine!
- Maria, de cand e cu baiatul acela, nu o mai iubesc!
Corect: Pe Maria, de cand e cu baiatul acela, nu o mai iubesc!
- Vecina care am vorbit cu ea este prietena mea.
Corect: Vecina cu care am vorbit este prietena mea.
- El, care nu ii place fotbalul, s-a jucat cu mingea.
Corect: El, caruia nu ii place fotbalul, s-a jucat cu mingea.
- Eu, pentru ca stiam despre ce este vorba, nu mi-a placut sa ma bag.
Corect: Mie, pentru ca stiam despre ce este vorba, nu mi-a placut sa ma bag.
Citeste si: Cum sa fii autodidact in invatarea unei limbi straine
