Greseli gramaticale

Limba romana e un organism viu. Se imbogateste, evolueaza si se adapteaza. Cand vocabularul ei e imbogatit, insa, cu anumite cuvinte folosite in mod eronat, in viul grai, acea imbogatire se poate numi involutie lingvistica. Limbajul cotidian, in multe cazuri analfabet, prin cantitatea mare de erori persistente pe care o ofera, pare ca-i obliga pe lingvisti sa introduca in dex forme gresite ale unor cuvinte.

Iata cateva cuvinte folosite gresit de multa lume. Unele au patruns in dex, devenind astfel formulari corecte:

locatie - acest cuvant imprumutat din franceza avea un singur sens, de inchiriere. Astazi, din cauza folosirii gresite pe scara larga, cuvantul a capatat si semnificatia de loc...

Cacofonia reprezinta o suprapunere de sunete discordante sau un amestec discordant de sunete. Cuvantul provine din limba greaca, de la kakos = rau, urat si phone = voce. Cacofoniile(disonantele) nu sunt considerate greseli propriu-zise, insa Academia Romana recomanda evitarea acestora, deoarece provoaca succesiuni neplacute de sunete sau chiar formarea accidentala de cuvinte dezagreabile sau cu sensuri nepotrivite.

Cacofonia libera. De obicei, cacofoniile se formeaza in vorbirea libera, cand nu exista un discurs prestabilit, iar ideile nu sunt in ordine:

Politica cumpatata ne reprezinta

Pleonasmul reprezinta o eroare de exprimare constand in folosirea alaturata a unor cuvinte, expresii, propozitii etc care repeta in mod inutil aceeasi idee. Conform normelor lingvistice, pleonasmul( provine din grecescul pleonasmos, exces) reprezinta exprimarea unei idei prin folosirea mai multor cuvinte decat este necesar.

Pleonasmul este considerat in vorbirea si in scrierea de rand o greseala de logica, o nepricepere in exprimare, ce provoaca repetitie, redundanta. In literatura, pleonasmul este acceptat ca figura de stil. Lasam in urma pleonasmele create in mod special, trecand catre pleonasmele produse de oamenii de rand din cauza necunoasterii cuvintelor(expresiilor) pe care le folosesc.

Exemple de pleonasme si explicatiile aferente:

Anacolutul reprezinta o discontinuitate sau o ruptura logico-sintactica in interiorul unei propozitii sau al unei fraze . Aceasta greseala se produce prin schimbarea nefericita a constructiei unei proprozitii/fraze. Mai exact, incepi cu o constructie si termini cu alta!

Anacolutul presupune ruperea firului logic, creandu-se astfel o eroare. Termenul anacolut are radacini in greaca veche si in latina, limbi in care inseamna inconsecventa, incoerenta. Noi l-am preluat din frantuzescul anacoluthe.

Anacolutul este mai raspandit in exprimarea orala, dar se poate observa, in toata splendoarea sa, atunci cand e exprimat in scris. Se intampla cand o persoana are rupturi de logica, nu poate fi coerenta si/ sau a cam lipsit de la orele de gramatica. In vorbire, asadar, anacolutul e mai prezent, deoarece multe persoane se pierd in propriile idei, mai ales atunci cand sunt intrerupte.

Obisnuintele sunt caracteristici general valabile in lumea oamenilor. Indiferent ce facem si unde ne aflam, la munca, acasa sau in vacanta, intr-un timp relativ scurt ne formam niste tipare comportamentale. Ele pot fi benefice sau distructive pentru vietile noastre. Asta se intampla si in cazul vorbirii limbii materne.

Desi suntem vorbitori nativi ai limbii romane, invatam( de acasa sau din anturaje) anumite cuvinte in mod gresit si asa le folosim mult si bine. Iata o lista de cuvinte eronat rostite de romani, in mod frecvent:

- vroiam - aceasta forma gresita s-a format din imbinarea formelor corecte voiam si vream.